E noros, dar nu se indura sa ninga, sa acopere odata tot griul asta deprimant.
Ce bine miroase cafeaua proaspat facuta. In cana ce abureste placut s-a format un cerc de spuma, incerc sa nu ma ating de el, dar nu pot prea mult. Ia sa vedem… lumea din spatele monitorului e la locul ei, ziare, play – in dimineata asta nu suport vocile, ma multumesc cu instrumentele. Si am aprins toate luminile, cat mai multa lumina peste cerul ala bosumflat si enervant de fad.
Stiri haotice, din diverse domenii, nu caut ceva anume si nici nu-mi retine atentia ceva deosebit. De cateva zile bune n-am mai prins o dimineata linistita, in care sa-mi intind gandurile aici si se adunasera ca inghesuite intr-o portocala. Problema e ca acum nu mai stiu sa iasa… Cel putin nu cu detasarea necesara.
Ieri, intr-o discutie oarecum conflictuala, am reusit sa imi inghit cuvintele si sa tac. Nu pentru ca apoi le-as fi regretat, dar mi-am dat seama ca, daca intr-o buna zi nu mai suport, imi permit sa ies frumos pe usa si sa le spun sunteti niste tampiti. Pur si simplu. La urma urmei, nu m-au castigat la loto. Iar unele personaje nu merita efortul unor contraziceri si indiferenta le doare mai rau decat un milion de argumente.
Si iar n-am avut timp sa ma ocup de nimic personal… Trebuie sa ma opresc, pentru ca intru tocmai in rutina de care mereu am fugit. N-am de gand sa devin robotul nimanui.
Ce repede scade cafeaua din cana ! Si minutele au luat-o iar la goana. Parca ziua timpul se comprima, imediat ce se lumineaza afara. Pe cand in unele nopti se dilata si curge lent ca mierea zaharisita.
Am mai luat o carte, tot istorie, Hitler, Antonescu… ce mi-o fi venit? Caut ceva lejer, care sa ma destinda, si mereu ma impiedic in chestii seci. Si nici macar nu stiu cand o sa am suficient timp pentru ele. Nici de scoala nu m-am mai ocupat, mda, iar am uitat macar sa sun…
Cred ca as vrea un bandoneon, you know, acordeon din ala mic, argentinian. Il auzeam acum intr-un song si cred ca mi-ar placea sa ma joc cu unul. Oare de ce ii zice asa… tre’ sa caut.
Gata cafeaua, gata momentul de relaxare, intru iar in viteza. Da’ las’ ca maine e sambata…