Unul e prea nesigur pe el si nu are curaj sa ia cine stie ce decizii, motiv pentru care face un milion de schimbari de la o clipa la alta. Celalalt are o siguranta aroganta, adora cinismul, atata timp cat nu e el obiectul lui, iar indaratul privirii ii ghicesti sufletul singur. In cazul lui se potriveste ceea ce spuneam eu mai deunazi: cinismul vine din singuratate. Iar eu sunt prinsa intre ei. Prizonierat consimtit si prea ades obositor. E greu sa lucrezi asa, prea multe orgolii nesincronizate.
Cineva tocmai mi-a dat un add pe mess, cu mesajul refac lista. Nickul imi pare foarte cunoscut, da’ sa dea naiba daca imi amintesc cine e…
Zi lunga va fi si azi. Am furat acum cateva momente doar pentru mine, necesara solitudine.
Ieri era cat pe ce sa dea o masina peste mine, pe o trecere de pietoni, cred ca am magnet pentru accidentele de circulatie.
In magazine e plin-plin cu ornamente de iarna si, instinctiv, cand le vad ma astept la zapada. Dar nu e decat soare cu dinti si ma simt oarecum anacronic. Stupida senzatie. Nu e nici vara, nici iarna, anotimp nehotarat.
Mi-e dor sa ies din oras. Ma sufoca atata ciment, cladirile prafuite, lumea plina de clisee.
Da, sotto-voce azi...