* Acesta e un manifest! Dacă nu sunteţi creştini sau dacă sunteţi, nu interpretaţi greşit nici titlul, nici textul şi nici intenţia autorului. Nu suntem un forum creştin, dar avem creştini printre noi. Nu facem propagandă niciunei religii, dar nici nu condamnăm vreuna. Am folosit toate trimiterile acestea pentru că, deloc întâmplător, indiferent că a fost scrisă din inspiraţie Divină sau omenească, eu unul cred că Biblia e o carte deşteaptă.
Cum se ştie, după ieşirea din Egipt, israeliţii au pribegit timp de 40 de ani prin deşert. Motivul pribegiei pare însă un pic neclar. Răutacioşi fiind, am putea da vina pe un neobişnuit de prost simţ al orientării pe care l-ar fi posedat Moise. Nu e chiar aşa. Cei 40 de ani au fost exact timpul necesar pentru ca sclavii Faraonului să devină poporul lui Israel. În 40 de ani, toţi cei care apucaseră să trăiască în sclavie s-au stins şi alte generaţii le-au luat locul.
Pribegia prin deşert trebuia să ucidă amintirea sclaviei. Nu ruşinea de a fi fost sclav, ci purtările de sclav, căci un popor nu se naşte din aşa ceva. De fapt, Moise poseda spirit de orientare, teribil de subtil, ştiind că sclavii Faraonului nu vor găsi niciodată Pământul făgăduinţei. În ţinuturile cucerite, ei vor fi dând doar noi forme sclaviei lor.
S-ar zice că avem ceva în comun cu evreii lui Moise: de 20 de ani ne plimbăm prin deşert. Din păcate, însă, deşertul nostru e mai pustiu decât Sinaiul, noi suntem mai pierduţi decât evreii aceia, iar la capătul călătoriei nu ne aşteaptă Pământul făgăduinţei. Asta pentru că, în cei 20 de ani care au curs, n-am reuşit să scapăm de mentalitatea robiei noastre egiptene. Nici nu aveam cum. Ne lipseşte ceva. Nu Moise, ci altceva. Ne lipsesc cele 10 porunci!
Continuarea aici.
Pribegia prin deşert trebuia să ucidă amintirea sclaviei. Nu ruşinea de a fi fost sclav, ci purtările de sclav, căci un popor nu se naşte din aşa ceva. De fapt, Moise poseda spirit de orientare, teribil de subtil, ştiind că sclavii Faraonului nu vor găsi niciodată Pământul făgăduinţei. În ţinuturile cucerite, ei vor fi dând doar noi forme sclaviei lor.
S-ar zice că avem ceva în comun cu evreii lui Moise: de 20 de ani ne plimbăm prin deşert. Din păcate, însă, deşertul nostru e mai pustiu decât Sinaiul, noi suntem mai pierduţi decât evreii aceia, iar la capătul călătoriei nu ne aşteaptă Pământul făgăduinţei. Asta pentru că, în cei 20 de ani care au curs, n-am reuşit să scapăm de mentalitatea robiei noastre egiptene. Nici nu aveam cum. Ne lipseşte ceva. Nu Moise, ci altceva. Ne lipsesc cele 10 porunci!
Continuarea aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu