Another cup of coffee: Frumoşii nebuni

luni, 14 februarie 2011

Ora unsprezece, doamna mea, ora la care se scoală frumoşii nebuni ai marilor oraşe, ora la care Dumnezeu intră călare în Cişmigiu şi împarte alune veveriţelor.

(Falsă) Justificare

...simt nevoia, totuşi, ca uneori să aberez în scris, să râd în scris, să plâng în scris. Fără regulile pe care o chestie serioasă le-ar impune, fără îngrădiri şi fără să-mi pese că cineva mă judecă pentru ce spun. Asta e, în realitate, explicaţia pentru că îmi aştern pe jos cuvintele, aici. Într-un fel, e şi ăsta un exerciţiu de conversaţie. Cu tine. Adică cu mine. Deşi, povestea asta cu scrisul la vedere nu face decât să îmi confirme nevoia de public. Nu a mea, a noastră, a oamenilor, în general. Avem nevoie să fim auziţi, citiţi, nu neaparat aplaudaţi, ci văzuţi, să avem chiar şi numai impresia că nu suntem singuri. Cum spunea cineva, vrem să aparţinem. Într-un fel sau altul.

Another cup of coffee

luni, 14 februarie 2011

Frumoşii nebuni

Niciun comentariu:

Foileton (V)

Faceți căutări pe acest blog