Până la urmă, am înţeles, e o alegere, iar Llosa avea dreptate: nu poţi să scrii şi să faci politică în acelaşi timp.
snobism
De ce ne întristăm când cineva se îndepărtează de noi? Pentru că vrem să fim cei aleşi. Întotdeauna omul o să-şi dorească asta.
Zicea cineva pe undeva: I didn't know what i was getting myself into when i sat down to watch this film. Mda... Aş vrea un film bun. Dar ceva care să mă facă să vreau să trăiesc, nu Bergman. Mă refer la stil.
Câteva zile am privit mai mult în jur. Oamenii sunt foarte ancoraţi în stereotipuri. Mult prea. Iar nevoia de Iisuşi e mai mare decât se vede la suprafaţă. Nu ştiu dacă e bine. Înclin să cred că nu. E semn că lucrurile nu funcţionează. Nici măcar în noi.
Principala problemă a Bucureştiului e că este un oraş provincial. Şi aşa va rămâne încă multă vreme de acum înainte. "Indiscreţia este una dintre valorile esenţiale în societatea românească. (...) Dreptul de a te amesteca în vieţile altora e la fel de sfânt la Bucureşti ca libertatea individuală, ca drepturile civice la NY." (S.T.)
Ploaia asta mă împinge spre pesimism. Îmi vreau soarele înapoi. Totuşi, mirosul de cafea e mai puternic pe ploaie.
4 comentarii:
Pentru ca azi a fost prima zi a iesirii "din hruba" - a stat putin ploaia si s-a mai luminat - m-am gandit (dupa mult timp) sa vad ce ganduri pesimiste (pana mai ieri) mai sunt pe blogul tau...
Sa vorbim putin de Bucurestiul cu aer provincial; daca mergem pe Bul.Dacia si imprejurimi unde vechea burghezie trona odata, nu prea se vede aerul provincial, daca mergem in zona rezidentiala din nord (Baneasa, Pipera) iar nu se vede acest aspect; in schimb daca mergem in cartiere sau chiar in centru (mai ales intre Universitate si P-ta Unirii) se vede din plin si iti dau dreptate. De ce Micul Paris pare / sau e provincial? Simplu, in orice oras din provincie vei vedea zone cenusii de blocuri pe care le regasesti si in Bucuresti, nimic din cochetaria oraselor europene, lipsesc pietele exclusiv pietonale, putine spatii verzi frumos ornate etc. Timid se incearca in Berceni sau Balta Alba cate ceva, dar hai in Obor sau Mosilor ca te apuca tristetea ...Revin !
Da, în sfârşit, a mai stat. Deja îmi venea să ies pe stradă şi să strig "da' mai opriţi naibii duşul ăla!"
În Balta Albă? Eu stau în Balta Albă şi nu ştiu la ce te referi...
Va fi încă multă vreme provincial şi mă gândesc mai ales la mentalitatea oamenilor. Din ea derivă apoi aspectul oraşului. Va mai trece timp destul până să se schimbe generaţiile (câteva) şi să începem să gândim altfel.
Hai ca vorbeam in paralel...
Tu te refereai mai ales la mentalitatea oamenilor si eu la aspectul strazii...Aici e de discutat de ce Bucurestiul ar fi doar provincial si nu mai mult, urat sau mai degraba "mutilat" pe alocuri, ca aspect.Iar la mentalitate e de lucrat foarte mult timp de aici inainte, in conditiile in care totul pare in continua cadere !
Revenind la aspect (studiu de caz, Balta Alba) cateva coltisoare cu iarba ingrijita si o bancuta noua mai gasesti si prin Balta Alba, ziceam eu !
Un pic de iarbă şi nişte bănci care au costat mult peste un preţ decent (din bani publici, să nu uităm) nu înseamnă mai nimic. Adaugă haitele de câini, mâncarea aruncată pt ei pe mijloc de trotuar şi pe aceeaşi iarbă pe unde se joacă şi copiii, covoarele de coji de seminţe şi sticlele goale de bere rămase după cei mari prin părculeţe, scuaruri şamd... şi mai sunt, mai sunt.
Aşa, bucăţele de normalitate or mai fi, dar prea mici să nu se piardă dacă arunci o privire de perspectivă.
Da, oamenii îl fac provincial, aspectul e dat de ei, de comportamentul şi de mentalitatea lor. Atâta îngustime în gândire! Inclusiv la oameni pe care i-ai crede inteligenţi şi oleacă citiţi. Dacă apucă într-o direcţie... apoi nici că-i mai întorci. Şi trist e că direcţia aia rar e bună.
Dar, mă rog, are şi provincialismul farmecul lui, nu? Asta, să nu spună unii din nou că văd doar partea goală a paharului. Eu o văd şi pe cea plină, dar... parcă tot mi-e dor de plaiuri mai civilizate prin care am umblat.
Trimiteți un comentariu