Dacă titlul unui film nu îmi spune nimic-nimic, se prea poate să trec pe lângă el. Aşa s-a întâmplat cu The Talented Mr. Ripley. Până de curând, când mi-am învins indiferenţa şi am căutat să văd despre ce este vorba. De convins, m-a convins coloana sonoră pomenită pe undeva, jazz-ul, amintit şi el în treacăt, abia apoi actorii. Adică Jude Law, în primul rând. Cu toate că, în general, nu-mi place un bărbat despre care se spune că e sweet, mi-e simpatic Jude Law. Nu neaparat pentru cum arată, ci mai degrabă pentru accentul lui. Da, îmi place cum vorbeşte. Numai că, după cum aveam să văd, în filmul ăsta, rolul mare îl face Matt Damon. Pe care, în treacăt fie spus, l-am mai văzut recent în nişte filme unde îşi demonstrează cu vârf şi îndesat calităţile de actor.
Aşadar, Italia boemă a anilor '50, muzică bună, distribuţie la fel, dialoguri pe măsură, toate mixate genial de nimeni altul decât Anthony Minghella. Şi acest film are la bază o carte (fără să fie inspirat din întâmplări reale): romanul omonim scris de Patricia Highsmith, în '55.
Un comentariu:
cand l-am vazut mi s-a parut asa de detestabil matt damon. dar e bine, ptr ca asa cred ca si tb sa fie. din pacate Anthony Minghella , regizorul, a murit.
Trimiteți un comentariu