Deşi
vânez aproape orice roman din literatura de limbă spaniolă, nu am
citit nimic scris de Fuentes, până acum câteva luni. Asta, în
ciuda faptului că îl ştiam, e printre numele mari din literatura
amintită, iar de cărţile lui m-am tot împiedicat prin librării.
Posibil să fi fost de vină faptul că ştiam că e de stânga,
deşi, în general, nu ţin cont de asta când vine vorba despre
scriitori. Încerc să separ scriitorul de convingerile lui politice,
măcar până văd cum scrie. Până la urmă, rătăcind într-o
seară printr-o librărie, am luat Diana. Şi nu mi-a părut
rău, am constatat că îmi place scrisul lui Fuentes. Chiar foarte
mult. Are o siguranţă în scris care (am mai spus-o şi în cazul
altora) mă fascinează.
Povestea
din Diana are mult real în ea, chiar dacă numele sunt
schimbate. Diana Soren e nimeni alta decât Jean Seberg, actriţa cu
care Fuentes ar fi avut o aventură. Cine era Jean Seberg? O tânără
care la 17 ani fusese selectată să o joace pe Ioana D'Arc, o
frumuseţe delicată şi plăpândă, care a cucerit publicul anilor
'50-'60; avea vederi de stânga şi susţinea Panterele Negre. Unii
spun că de la asta i s-ar fi tras şi moartea, aranjată de FBI. A
fost găsită moartă în maşină, după o supradoză de sedative.
Totul se regăseşte şi în carte, sub formă de poveste, cum
spuneam. Deşi aventura ei cu Fuentes nu apare prin vreo biografie,
probabil că ea s-a petrecut, mai ales că el avea în acea vreme
reputaţie de Don Juan, iar ideile lor politice se întâlneau.
Multă
lume s-a întrebat de ce a scris Fuentes această poveste, la atâta
timp după consumarea ei şi în forma asta atât de transparentă. Doar el poate răspunde la întrebarea
asta... Mie îmi pare, însă, că nu Diana e personajul principal,
ci chiar el. El şi ideile lui. Pentru că nu e un roman atât de
presărat cu detalii erotice, cum te-ai fi aşteptat, fiind vorba
despre o aventură. Sigur că ideea obsesiei e prezentă, dar mai
mult decât asta îmi pare că ies în evidenţă detalii despre
lumea din acele vremuri şi critica lui la adresa sistemului
nord-american...
Nu
o să spun mai multe despre carte, vă las să o citiţi. Iar despre povestea care a inspirat-o se găsesc tot felul
de informaţii pe internet. Cert e că Diana mi-a deschis apetitul
pentru scrisul lui Fuentes şi sper să revin în curând cu câteva
rânduri despre Voinţa şi norocul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu