Butonam aseara telecomanda, incercand sa uit de afurisita asta de viroza si cautand ceva care sa ma adoarma, si am dat de Prison Break. In general, nu ma uit la seriale, pentru ca nu am rabdare (nici macar la asa-zisele comedii, pt ca prostii aia care rad in fundal fac sa se duca naibii orice poanta), dar cand vreau sa grabesc somnul, caut cate unul. Si functioneaza de fiecare data.
Vazand scenele alea din inchisoare, mi-am amintit de prima mea vizita intr-un penitenciar. Era pe vremea cand inca imi inchipuiam ca lumea poate fi schimbata, ca ziarele pot face si altceva decat sa serveasca scopurilor unora sau altora, iar acum probabil ca n-as mai fi atat de impresionata. Totusi, senzatia aia stupida ca esti intr-o cusca cu niste animale cred ca ar ramane. Asa am simtit atunci… Atata primitivism latent avem in noi! Intr-o inchisoare se vede cel mai bine. Inca pot sa rememorez fetele unora, privirile alea de animal haituit si la panda, exclamatiile si comentariile scarboase. In sala in care am ajuns intr-un final erau “intelectualii”, cei care scriau poezii si invatau diverse aiureli. Eram cu un fotograf, iar unul dintre ei a fost din doi pasi langa mine, zicand ca vrea sa facem o poza impreuna. Acum rad, dar atunci cred ca am inghetat, nici n-am realizat cand s-a miscat, iar gardianul l-a dus repede la loc. N-avea niciun fel de intentie rea, dar recunosc ca atmosfera aia ma facea sa fiu destul de incordata.
Am fost si in capela lor, cand unul dintre detinuti, un arab, a fost crestinat si botezat. Ioan. Nu stiai daca sa razi sau sa iti fie mila de ei, era un spectacol trist, oricum.
Mda… e o lume ciudata cea care ajunge dupa gratii si in niciun caz n-as putea sa lucrez in mijlocul ei. La fel cum n-as putea fi medic, sa fiu zilnic inconjurata de oameni bolnavi… Probabil suna egoist ce spun, dar asta simt.

In fine, inapoi la prezent. Nu stiu de ce mi-am inchipuit ca o sa pot schimba oleaca lucrurile pe aici, ca deocamdata merge foarte greu. Astia sunt ancorati undeva inapoi in timp, au idei putine si fixe…
Abia astept sa evadez un pic, da’ acum nu stiu cand o sa pot, ca m-am bagat in hora si tre’ sa joc.
Cand am terminat cafeaua? Ar mai merge una.