Cum sa faci o treaba doar pe jumatate

Revin un pic la cafenele. Nu inteleg de ce patronii cafenelelor de la noi nu incearca sa creeze o atmosfera specifica, particulara chiar. Ce vreau sa spun? Nu, nu ma refer la decoruri, care de multe ori sunt interesante, inedite chiar, idei misto. Nu. Vorbesc despre muzica. O sa dau un exemplu, ca sa fie mai usor. Una dintre cafenelele de aici, chiar din buricul targului, se cheama Lounge si are un interior pe masura. Pana aici, foarte fain. Pe mine, numele ala m-a atras de cum l-am vazut, mi-am zis: yeaah, in sfarsit, ceva pe gustul meu! Pana am intrat si m-a izbit muzica. Efectiv m-a izbit, pentru ca urla din toti decibelii (asta e tipic la noi, o sa revin mai incolo) si nici nu era ceva care sa aiba legatura cu numele de pe firmament. Era un amestec nefericit de Europe, Enrique Iglesias, Metallica, DJ Project (astia fiind romani, pentru fericitii care nu stiu), inca ceva latino, da’ latino din ala de discoteca europeana, nu latino adevarat, nu mai retin exact ce anume, plus alte nimicuri din anii ’80 sau contemporane. Ca sa nu mai spun ca localul face parte din nu stiu ce lant austriac. Ma intreb daca vreunul dintre aia care lucreaza acolo stie ce inseamna lounge.
Ei, asta e doar un exemplu, dar cam prin toate am vazut acelasi lucru si ma intreb: chiar asa greu o fi sa duci un proiect pana la capat? Adica, daca ai gandit interiorul intr-un anumit stil, de ce nu alegi si muzica la fel? Chiar nu inteleg…

Ziceam de nivelul sonor la care e in general muzica. Asta e inca un lucru de care sufera ai nostri: confunda cafeneaua, restaurantul, magazinul… cu discotecile (ma rog, cluburile, ca asa le zice acum). Oriunde te-ai duce, tre’ sa iti pui la incercare corzile vocale, ca sa te intelegi cu cel de la masa, pentru ca urla muzica de zici ca tre’ sa auda si aia din Patagonia. Si, nu stiu dupa ce principiu, cu cat se apropie seara, cu atat e mai tare. Nu stiu de ce isi inchipuie unii ca auzul devine mai slab seara/noaptea. Nu, domnilor, ala care necesita oarece eforturi noaptea e alt simt: vazul. Ideea e ca la fel se intampla si daca mergi intr-un magazin de electronice, de exemplu. Urla televizoarele alea, insirate pe acolo, de preferinta puse pe un post romanesc de muzica, de nu mai intelegi nimic. Iar peste astea, de undeva din vreun sistem de boxe, rasuna si mai tare oarece muzica, pe care sa se poata batzai aia care se flutura prin magazin, de obicei pe la alt sector decat ala unde au treaba.

Revenind la localuri, la singurul de aici numit Jazz-nu-stiu-cum se asculta orice altceva in afara de jazz. Ultima data cand am fost acolo l-au gazduit pe Tamango si pe confratii lui colorati. Iar in weekendul asta mi se pare ca e ceva trance. Nu e vorba, au si un pian (candva, zic unii, chiar se canta live acolo), da’ e inghesuit intr-un colt la intrare, face doar parte din decor si, avand in vedere ca e mereu o lumina ca de lumanari, nici nu il observi.

Eh, las’ ca o sa castig la loto si o sa imi deschid eu o cafenea asa cum vreau. Bine, daca nu uit sa si joc.