Mi-a placut foarte mult ce spunea cineva odata, la discutia despre jazz, ca e placut sa asculti ceva live, in semiintuneric, in timp ce savurezi o cafea si o tigara. Asa e…
Uite, intr-o seara, pune-ti in fata o cafea aburinda, aprinde o tigara, redu lumina la minimum si destinde-te in timp ce asculti asta: http://www.divshare.com/download/1696677-2b5.
Nu e siropos, nu e enervant de galagios, pur si simplu iti aluneca printre simturi. Pe mine ma relaxeaza intotdeauna. Ideal ar fi pe un balcon deschis (le urasc pe astea inchise, sunt ca niste custi suspendate) sau pe o terasa, ca sa ai in fata intunericul pigmentat cu sclipirile alea mici-mici numite stele. Of, deja nu prea se mai poate sta pe balcon si tare mult e pana la primavara… Urasc frigul, urasc frigul, de un milion de ori urasc frigul!
Am de lucru, dar nu ma pot desprinde din starea asta de usor abandon si sa ma apuc de treaba. Stare data nu de vreo inchipuire placuta, ci de raceala care a pus stapanire pe mine de ieri si care nu m-a lasat sa pun geana pe geana mai deloc azi noapte. Mi-am infundat urechile cu muzica, aproape am terminat cafeaua si astept. Nu stiu exact ce.
Am auzit o chestie simpatica intr-un film, anume cum ca oamenii sunt impartiti in doua categorii: cei care stiu foarte bine ce vor si isi gasesc usor drumul si cei care doar fug de ceea ce nu le place, asa ca drumul ii gaseste pe ei. In mod sigur, eu fac parte din a doua categorie.
Mda.
Mi-e dor de Hash si de Fumandul lui… Close but distant, un cerc din care nu reusesc sa gasesc o portita de iesire si in care o sa ma mai invart mult timp de acum inainte.

Ma irita povestea asta cu dat titluri la fiecare insemnare, ma face sa ma simt ca la job. Plus ca imi pare cretin, asa ca o sa renunt la ea si o sa las lucrurile sa curga.