joi, 25 octombrie 2007

Prima victorie. Sper sa nu fie si ultima… Nu stiu daca sa ma bucur deocamdata, pentru ca, per ansamblu, lucrurile sunt complicate. Si nu sunt sigura ca imi doresc sa fac prea multi purici aici. Partea proasta e ca investesc prea multa energie in povestea asta si nu mai am destul timp pentru lucrurile pe care imi doresc sa le fac.
Nu reusesc sa ajung nici la Pink Martini.

Pauza. Intuneric spart de muzica. Scantei de sunete care lumineaza sporadic gandurile obosite.
Cred ca trebuie sa fie deconectant sa canti la un instrument, oricare ar fi el. Poti uita de ce e in jur, de nebunia de peste zi…
Nu-mi plac serile de toamna-iarna aici, pentru ca nu ma pot plimba, prea multe strazi inguste si intunecate. Si pustii, cu exceptia weekendului. Imi lipsesc luminile haotice, multimea in care ma pot pierde, sa fiu doar un anonim care isi plimba cuvintele, cu mainile infundate in buzunare.
Si trebuie sa fac ceva cu geamurile astea dezgolite, de atatea luni aman… Parca vara nu m-a deranjat atat de tare, dar acum simt iar nevoia de intimitate, de spatiu protejat de priviri si in care intunericul sa nu dea buzna, sa nu izbeasca.
Una peste alta, cel putin va fi un final de an linistit. In sensul ca nu va mai trebui sa bantui pe nicaieri. Macar o sa pot termina. Sper sa ma tin de cuvant si sa respect termenul limita pe care mi l-am impus. Ar fi singura satisfactie pe anul asta.
Vroiam sa scriu despre ceva anume cand am intrat aici, dar apoi mi-am dat seama ca n-am starea necesara. Si cred ca am inteles de ce uneori simt nevoia sa vorbesc despre ale mele, sa imi insir pe jos gandurile puse in cuvinte. Pentru ca am obosit sa tot scriu despre altii si pentru altii. In plus, de cele mai multe ori e un exercitiu atat de inutil… Si cand, instinctiv, simt asta, ma asez pe un imaginar covor pufos si incep sa desir vorbele, una dupa alta, fara un scop anume, fara nimic planificat. Necesara relaxare a sufletului, prea ades sufocat de atata previzibil.
As manca o cioco. Cu alune din alea nesimtit de mari.
Mda, mi se inchid ochii.
Noapte buna, lume.

Niciun comentariu:

Foileton (V)