O zi oricat de fada poate fi "colorata" cu muzica. Eventual si cu o cafea. La urma urmei, voluptatea sunetului e cea care te recompune. La fel si cea a dansului... E un exercitiu care nici macar nu cere efort, trebuie doar sa stii sa renunti la balast.
Cand realizezi ca esti inconjurat de sabloane din care lumea nu vrea sa iasa ce faci? Ai doua optiuni: fie faci ca ea, fie faci ca tine, cu riscul sa fii privit ciudat. Ambele au avantaje si dezavantaje. Totusi, de ce sa iti doresti sa fii ca o copie xerox?
Da, tot mai multe zile in care imi vine sa imi vand sufletul pe o intamplare fericita. Dar, cum am mai intrebat, cine sa cumpere suflete?
Sunt seri in care cuvintele se amesteca haotic, incearca sa reconstituie ceva, nici ele nu stiu ce. Uneori le iese, alteori nu. Azi cred ca e nu. Cica paginile albe suporta orice, asa ca…
Din cand in cand, cu regularitate sau nu, vine un moment in care simti nevoia sa calci dincolo de limita, sa pasesti afara din cerc. Si poate revii in acelasi cerc sau poate iti creezi altul, apoi altul si tot asa. Ideea e sa cedezi impulsului si sa iesi din el atunci cand crezi ca totul e prea rotund si monoton. Asa iti desenezi viitoarele amintiri…
ma solitude blanche
"Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist." Cine zicea asta? Cred ca Paler, nu mai sunt sigura. Mda.
O sa imi fie dor de noptile de vara. Alea de iarna sunt sticloase, felii de frig in care visele ingheata.
Vezi, principiul bulgarelui de zapada functioneaza si la vorbe, la ganduri, la dor… Si iar ma gandesc ca as fuma. De fapt, mi-e foame.
Intr-o zi o sa incerc sa nu ma uit la ceas. Deloc. Intr-o sambata, ca e singura zi libera. Nu stiu prea bine de ce. Cred ca ar fi un soi de antrenament pentru "nu privi in urma". Vorbesc prostii.
Da’ chiar mi-e foame ! O fi dimineata? Nu e, cred ca m-am dereglat de la pastilele alea rosii de gat.
la chance est un train qui passe...