Azi se fac 6 ani. Da, 6 ani ar fi implinit azi… Si e prima zi de 18 octombrie, din astia 6 ani, in care pot vorbi despre asta fara sa ma intreb de ce, fara sa caut explicatii, fara frica, fara furie. Doar lacrimi. Pentru ca timpul nu vindeca orice durere, desi unora le place sa creada ca e asa.
Si am reusit asta singura, fara ajutorul nimanui, desi a fost cineva care mi-a spus ca peste asta nu se trece singur. Era doar santaj emotional. Uite ca se poate.
De fapt, cred ca nu stiu sa urasc… Daca as fi stiut, as fi continuat pana in panzele albe si nu i-as fi lasat in pace pe cei doi dobitoci care inca isi spun medici. Probabil ca toate se intampla cu un rost, asa ca, ajunga zilei durerea ei...