Când obosesc de prea mult balast pe care trebuie să îl port cu mine, mă opresc aici şi deşir cuvinte. Sau caut cuvinte prin alte părţi. Uneori găsesc, alteori nu.
Uite, acum aş vrea să dorm. De ce nu pot dormi şi eu dimineaţa mai mult? Ca toţi oamenii normali.
Şi m-a întristat un telefon...
Mi-am amintit ceva. Mi-am făcut cont pe forumul unui site de jazz şi am observat că la setarea orei nu există Europa de Est, doar cea de Vest. Pentru ei, noi nu existăm. Americani, deh...
Azi e vineri?
Într-un fel, cel mai mult îmi place aroma care se împrăştie în casă imediat ce iau cafeaua de pe foc. Ăla e momentul pe care l-aş vrea prelungit. Îmi aduc aminte cum m-am blocat odată în lift, între etaje, la lucru, când coboram după o cafea. Şi colegii îmi strigau Nu intra în panică!. Iar eu nu eram deloc panicată, doar mă gândeam cu ciudă că era bine să se fi întâmplat la întoarcere, măcar aş fi avut cafeaua la mine şi aş fi savurat-o în linişte, în liftul ăla afurisit.
Văzusem pe un blog o leapşă (astea îmi amintesc de faimoasele oracole de cand eram copil), iar printre întrebări era şi ceva de genul cu cine ai vrea să stai la o cafea şi o vorbă. Cu Neagu Djuvara, aş răspunde eu. Îmi place foarte mult cum scrie, îţi dă impresia că e lângă tine şi îţi spune o poveste...
Lumea face planuri de vacanţă deja. Eu nu. Iar mi-am dat toată viaţa peste cap. Dacă nu fac asta o dată la câţiva ani, nu mă simt bine. Iar fericirea îşi cere preţul, mai devreme sau mai târziu, pentru că totul se plăteşte.
Acum un timp, pe vremea asta, stăteam cu o cafea pe treptele Naţionalului şi priveam relaxată lumea care se grăbea în diverse direcţii. Îmi amintesc cu plăcere senzaţia de detaşare pe care mi-a dat-o momentul ăla. Eram un oarecare cu fruntea rezemată pe suflet în furnicarul ce zumzăia în jurul meu. Şi mi-era bine. Atunci aveam curaj.
Aseară am văzut un film care mi-a plăcut, o să-l aduc aici.
2 comentarii:
POate parea tampit, dar printre lucrurile ce imi plac la NEagu Djuvara este modul in care se imbraca. Om cu gust,, trait, crescut in interbelic, in lumea buna. In opozitie, urasc cum se imbraca toti tinereii functionari de banca, costume negre/gri- camasi albe (niciodata vesta) care stau pe ei ca pe semafor.
Ai vavut emisiunea Altfel (aia tinuta mai demult de Liiceanu si Plesu la Realitatea) in care a fost invitat Djuvara? A fost superba, anyway :)
Si mie imi place stilul lui. De fapt, mie imi place interbelicul in general. Mi-ar fi placut sa traiesc atunci... Inginerii ar face bine sa inventeze odata masina aia a timpului!
Vazut emisiunea, vazut si altele pe la care a fost invitat. Am si un cd cu el povestind istorie. Din cand in cand, il pun si il ascult. Nu neaparat ce spune, ci doar ca background, in loc de muzica. E foarte relaxant.
Trimiteți un comentariu