luni, 24 august 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Nu mai ştiu exact când şi cum am dat de ei... cu nişte ani în urmă, oricum. Şi au rămas într-un ipotetic top ten al meu - zic ipotetic pentr...
-
Se poate ca într-o sâmbătă seara, obosită, să te uiţi la un film, nu contează la care anume, pentru că e genul de film despre care cei mai m...
3 comentarii:
superba interpretarea. mi-am si coborât-o de pe youtube.
ma bucur sa stiu ca esti bine, sanatoasa. plictisiti si plictisitori suntem toti. cum ai la un moment dat, astept toamna sa încep sa traiesc din nou.
Ma bucur ca iti place. Prima data cand un prieten mi-a dat o melodie cantata de Garou mi-a spus ceva de genul: vezi ca are o voce cu care nu ai prea multe optiuni, fie iti place, fie nu iti place. Si mi-a placut. :)
Nu e vorba despre plictiseala, nu sunt genul care se plictiseste. Si nici nu am timp sa ma plictisesc. Pur si simplu, vine un moment cand virtualul nu mi-e de ajuns si ma intorc la lumea reala, la oameni, strazi, zgomote, cladiri, cafenele samd.
perfect de acord cu tine. doar ca eu nu pot iesi când vreau si atunci mi-am gasit în virtual un loc unde ma pot refugia fara sa astept sau sa trebuiasca sa dau prea mult.
e mult mai interesant decât lumea mea.
si apoi sunt satula de badarania celor bogati de pe aici.
pe internet pot sa exprim ceea ce aici trebuie sa trec sub tacere.
iar prieteniile fizice ma obosesc.
asa pe virtual pot sa intru sau nu, sa port sau nu o conversatie.
si-mi aleg interlocutorii dintre persoane care-mi plac sau cu care am puncte de vedere comune.
din fotografia pe care o ai tu ca simbol al profilului tau de blogger e suficient ca sa stiu ca ne place cel putin un lucru la amândoua.... marea si singuratatea.
Trimiteți un comentariu