Ca de obicei, în faţa măcelăriei de la piaţă, azi, dormea angelic un câine. Fără stăpân, desigur. O cucoană trecută de 60 de ani, elegantă şi (presupun) cultă, s-a uitat la câine, apoi la mine, cu o privire care spunea Vaaaai, ce drăguţ doarme! Privirea mea i-a spus altceva...
***
Acu' ceva vreme, doi străini, agale, pe o stradă din Bucureşti. Pe mijlocul unui trotuar dormeau la fel de angelic vreo cinci javre. Ai cui sunt ăştia? Pot fi ai tăi dacă-i vrei. Hm? Adică sunt ai nimănui. Şi stau aici, aşa??? După cum vezi. Şi nu sunt periculoşi??? Well...
***
Tot mai an, pe drumul spre litoral, într-o maşină, nişte nemţi şi un român. Pe margine de drum, nu mai puţin de 14 inşi trag alene de un cablu. Ce fac ăia? pare să nu înţeleagă neamţul. Întind un cablu. Atâţia??? Păi eu am în toată firma atâţia oameni! Eh!
5 comentarii:
mai sunt câini vagabonzi prin Bucuresti? Nu i-au eutaniasat cu campaniile lui Basescu?
Aici nu am vazut asa ceva. Daca politia îi prinde pe strazi îi duc la azil, si acolo dupa un timp, daca nu îi adopta nimeni, îi eutanasiaza.
Ma faci sa rad. Cum adica daca mai sunt? Intrebarea corecta e CATI sunt? In Timisoara erau anul trecut 10 mii, nu vreau sa imi imaginez cati sunt in Bucuresti...
Nu stiu de ce (si poate sunt foarte nederept in judecata mea) dar am impresia ca multe persoane (nu toate! n.b)care au animale de companie, le au pentru a-si acoperi un gol sufletesc, pentru a-si consuma un prea plin de sentiment, pe care nu mai au cui sa-l dea. Mi se pare ingrozitor de trista interpretarea asta si fiecare zac concret pe care-l vad
(toata poliloghia asta, legata de subiectul caini fiind, prin deviere semnificativa)
Oh, traiesti! :)
Nu sunt sigura ca am inteles ce vrei sa spui...
Eh, nimic iesit din comun nu vroiam sa zic! :)
Inca traiesc, si ce fericire sa prind inceputurile racorilor toamnei (chiar si asa printre haite de caini :P
Trimiteți un comentariu