Atunci când virtualul devine prea mult sau prea puţin, iau o pauză şi mă întorc la lumea reală, pe care nu o poate suplini nimic, deşi încercăm să ne amăgim că asta e posibil.
În zilele alea, îmi pun picioarele la treabă şi bat oraşul la pas. O iau pe J la o cafea de câteva ore, unde vorbim vrute-şi-nevrute şi încerc să îi explic în cuvinte cam multe că fericirea e puterea de a nu-ţi dori nimic. Sau îl iau pe B de mână şi bântuim prin librării, îi exasperăm pe anticarii de la Universitate, rătăcim pe străduţele din centrul vechi, fiecare cu gândurile lui - care, brusc, se unesc într-un hai să ne oprim la o cafea şi sfârşim la aceeaşi cafenea de pe Regina Elisabeta. În aceleaşi zile cumpăr cărţi, pe care le privesc cu o acută senzaţie de bine şi mă întreb când o să am timp să le citesc. Sau iau un pix şi nişte rebusuri, fac o cafea şi las muzica să alunge tăcerea. Sau iau la rând pieţele, mă pierd în forfota din ele, rătăcesc mult până să accept că nu trebuie să iau toate fructele azi, dar mă încarc cu busuioc şi flori şi toată casa miroase. Mă ascund în paginile unei cărţi o vreme, după care trec în spatele tejghelei şi vând flori sau învăţ să fac buchete sofisticate. Şi îmi amintesc să zâmbesc. Alteori, încerc să dau de oamenii de cândva. Sau îmi imaginez finaluri pentru povestea pe care nu reuşesc să o închei. Şi nu mă pot hotărî. Din când în când, deschid o uşă din virtual, mă asigur că lumea de acolo e la locul ei şi îmi văd de treabă. Sau mi se face poftă de un film, de o poveste în imagini. Şi dacă nu am nimic nou, revăd ceva. Pisicile aristocrate, de exemplu, acum două zile. Cum să nu îţi placă... Sunt alte zile în care las gândurile să facă ce vor, inclusiv să se uite în urmă. Fără încrâncenare. După care o iau de la capăt, fără o ordine anume...
În zilele alea, îmi pun picioarele la treabă şi bat oraşul la pas. O iau pe J la o cafea de câteva ore, unde vorbim vrute-şi-nevrute şi încerc să îi explic în cuvinte cam multe că fericirea e puterea de a nu-ţi dori nimic. Sau îl iau pe B de mână şi bântuim prin librării, îi exasperăm pe anticarii de la Universitate, rătăcim pe străduţele din centrul vechi, fiecare cu gândurile lui - care, brusc, se unesc într-un hai să ne oprim la o cafea şi sfârşim la aceeaşi cafenea de pe Regina Elisabeta. În aceleaşi zile cumpăr cărţi, pe care le privesc cu o acută senzaţie de bine şi mă întreb când o să am timp să le citesc. Sau iau un pix şi nişte rebusuri, fac o cafea şi las muzica să alunge tăcerea. Sau iau la rând pieţele, mă pierd în forfota din ele, rătăcesc mult până să accept că nu trebuie să iau toate fructele azi, dar mă încarc cu busuioc şi flori şi toată casa miroase. Mă ascund în paginile unei cărţi o vreme, după care trec în spatele tejghelei şi vând flori sau învăţ să fac buchete sofisticate. Şi îmi amintesc să zâmbesc. Alteori, încerc să dau de oamenii de cândva. Sau îmi imaginez finaluri pentru povestea pe care nu reuşesc să o închei. Şi nu mă pot hotărî. Din când în când, deschid o uşă din virtual, mă asigur că lumea de acolo e la locul ei şi îmi văd de treabă. Sau mi se face poftă de un film, de o poveste în imagini. Şi dacă nu am nimic nou, revăd ceva. Pisicile aristocrate, de exemplu, acum două zile. Cum să nu îţi placă... Sunt alte zile în care las gândurile să facă ce vor, inclusiv să se uite în urmă. Fără încrâncenare. După care o iau de la capăt, fără o ordine anume...
6 comentarii:
postarea ta se potriveste de minune cu starea mea sufleteasca. doar ca eu îmi tot amân plimbarea aceea lunga, pentru ca aici imaginile se repeta. aceleasi stradute înguste, aceiasi caldura sufocanta, doar marea e în vesnica schimbare. plimbarea mi-o amân pentru o zi de toamna ìn care voi pleca sa ma plimb la Barcelona în compania mamei medicului, care acolo locuieste.
sa vinzi flori, sa sorbi cafelele strazii si sa umbli carti, pagina cu pagina e chiar frumusetea vietii, desprinsa usor din real si tinuta cateva secunde in palme sa-i razi chipul sincer si placut. ferice de tine...
Look for the bare necessities
The simple bare necessities
Forget about your worries and your strife
I mean the bare necessities
Old Mother Nature's recipes
That brings the bare necessities of life
Wherever I wander, wherever I roam
I couldn't be fonder of my big home
The bees are buzzin' in the tree
To make some honey just for me
When you look under the rocks and plants
And take a glance at the fancy ants
Then maybe try a few
The bare necessities of life will come to you
They'll come to you!
Look for the bare necessities
The simple bare necessities
Forget about your worries and your strife
I mean the bare necessities
That's why a bear can rest at ease
With just the bare necessities of life
Now when you pick a pawpaw
Or a prickly pear
And you prick a raw paw
Next time beware
Don't pick the prickly pear by the paw
When you pick a pear
Try to use the claw
But you don't need to use the claw
When you pick a pear of the big pawpaw
Have I given you a clue ?
The bare necessities of life will come to you
They'll come to you!
So just try and relax, yeah cool it
Fall apart in my backyard
'Cause let me tell you something little britches
If you act like that bee acts, uh uh
You're working too hard
And don't spend your time lookin' around
For something you want that can't be found
When you find out you can live without it
And go along not thinkin' about it
I'll tell you something true
The bare necessities of life will come to you
Si apropos: m-am uitat la Cartea Junglei acum vreo 2-3 saptamani! :)
Stii ca si la Cartea junglei ma gandeam zilele trecute? Si o sa ii vina randul intr-o buna zi. :)
sunt de acord cu multe lucruri pe care le zici in articolul asta. cateodata simt si eu ca trebuie sa iau o pauza de la calculator/net.
astazi m-am chinuit 2 ore numai ca sa scriu un post de cateva randuri pe blog :))
"fericirea e puterea de a nu-ţi dori nimic" - citeam undeva unde zicea ca nu tb sa-ti doresti nimic ptr ca le ai deja si deci esti/vei fi fericit.
Trimiteți un comentariu