Dialog... în trei

- Să mai beau o cafea sau nu? Vrea cineva ziua de azi?

- Io.

- Uh, ce bine! M-ai scăpat de o povară!

- Dacă tu dai ziua de azi, cum o să umpli golul din amintire? Dacă o iau eu, o să vii să-mi baţi în suflet să ţi-o dau înapoi cu dobîndă?

- A luat-o H deja, sper să se descurce cu ea... Golul? Nu rămîne gol.

- Bre, te sinucizi?

- Îmi venea să îţi spun chestia aia stupidă: Crede şi nu cerceta, dar cum eu nu mă supun niciodată la asta... nu o cer nici altcuiva. H, eu? Să mă sinucid?

- Nu sînt ce par a fi, nimic din tot ce-aş fi putut să fiu... asta mi-a venit în minte.

- Da. Nu. După ce mănînc de "prînz" o să pot suporta orice. Varsă la mine tot.

- Nu, bre, nu mă sinucid! Nici nu m-a bîntuit gîndul ăsta vreodată. Ba, mint, de cîteva ori m-am întrebat, aşa, artistic, ce aş face dacă aş afla că am nu ştiu ce boală - cancer sau mai ştiu eu ce, care să mă transforme într-o legumă şi să mă ţină prin spitale. Şi, sincer, nu cred că aş suporta să duc o viaţă din asta, aşa că aş putea să-mi reconsider poziţia faţă de sinucidere, ca să zic aşa. Revenind... mi-e răăăăău, asta e tot! Mă doare spatele şi am luat nişte medicamente care îmi dau o stare naşpa. Şi nici nu se leagă nimic din ce fac azi. De asta ziceam că dau ziua de azi cui o poate folosi. Dar cred că mai forţez o cafea. Poftă bună, H, sper că nu papi tot chestii din alea de care ziceai.

- Piept de pui cu smîntînă (cu mămăligă... mămăligă, abia acum "aud" cuvîntul ăsta: mămăligă. fleoşc.)

- Bun aşa.

- Unde te doare, cu exactitate?

- Nu contează, poveste veche. Da' ştii cum se zice, nu moare dracu' aşa uşor.

- Să te faci bine repede! E un magazin în Buşteni, pe sigla căruia scrie: Sicrie. Non Stop

- O să las scris cui o fi să se ocupe.

- Te pot incinera eu. Nu am făcut asta niciodată şi îmi plac lucrurile noi.

- Giiizăs! Da, să ştii că ideea aia cu băgatul în pămînt nu m-a încîntat niciodată.

(16 nov. 2006)