Căutare

Îmi trebuie o idee. Dar nu o găsesc, nu reuşesc să mă apropii de ea... Şi am stupida senzaţie că am rămas atârnată de un capăt de pod. Şi ochii minţii caută un punct de sprijin, acel ceva pe care să îl simtă cunoscut şi confortabil, banalul sentiment că ai ajuns la un meritat răgaz. Dar nu e.
Când lumile din jur se încăpăţânează să alunece pe lângă tine, fără ca vreuna să vrea să te facă parte din ea, nu-ţi rămâne decât să te aşezi pe nisip, aproape de înserare, să-ţi pui mâinile sub cap şi să asculţi valurile. Necesară relaxare. Vorbele continuă să se amestece haotic în minte, se apropie din când în când de forma pe care vrei să le-o ceri, dar numai pentru scurt timp, pentru că se joacă cu tine şi o iau din nou la goană. De ce nisip şi nu iarbă? Pentru că iarba înseamnă pământ, duritate, banal, înseamnă rigiditate şi concret. Pe când nisipul ia forma momentului, alunecă, îţi dă măcar iluzia că lucrurile se schimbă, pot fi modelate... E ca fumul de ţigară.
Un cuvânt pentru ziua de azi? Nu ştiu, poate căutare... Sau îndoială.
Şi aş vrea o carte care să mă ţină departe, n-am mai găsit una de ceva vreme. Tot ce am cumpărat în ultimele luni e banal, m-a dezamăgit. Da, vreau o carte bună, oricât de stupid sună!
Până una-alta, sunetul e cel care mă recompune. Şi aromele colorate de vară.