Februarie nebun e pleonasm? Cu siguranţă că da... Iar combinaţia de alb-roşu-verde e ideală.
Totuşi, să te explici şi să ţii cont sau să mergi pe mâna ta?
Ţi s-a întâmplat vreodată să vezi o imagine într-un film sau într-un reportaj sau într-un documentar sau... naiba mai ştie unde, nu contează, oricum... şi să SIMŢI, da, chiar să simţi mirosul, senzaţia, briza, răcoarea nisipului seara, acel ACUM, exact la fel, la o intensitate identică? Şi să îţi vină să ieşi pe uşă, să pleci şi să nu te mai uiţi înapoi, să nu-ţi pese că unii te cred nebun, să nu te justifici, să nu... Să nu.
Când alţii te ţin prizonier, evadezi, cauţi cu disperare ieşirea, geamul spart. Dar când eşti propriu-ţi prizonier, ce faci?
Aer parfumat cu portocale. Trompeta lui Chris Botti. Căşti. Lumină discretă. Oboseală. Pleoape îngândurate. Linişte tăiată de muzică. Vise sub formă de cuburi alb-negru. Gust de catifea.
Cred că am mâncat prea multă ciocolată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu