În anul doi, Gheorghe Glodeanu, care îmi era profesor, îmi dădea o carte a lui, cu o dedicaţie: În speranţa întîlnirii pe tărîmurile criticii literare. În ultimul an, mă angajam la un ziar, eram foarte încântată, credeam că lumea poate fi schimbată. El era dezamăgit de alegerea mea. Abia în ultimii ani am înţeles de ce...
Mi-ar plăcea să îl revăd.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu