Da, nu e puţin lucru să ştii cum să îmbătrâneşti, să nu îţi alterezi sufletul. Pentru că la bătrâneţe sufletul transpare pe chip şi în gesturi. La unii e senin, păstrează respect şi graţie, la alţii e schimonosit, impregnat cu igrasia urii.
Azi nu m-a sunat nimeni, ciudată linişte... Reconfortantă.
Aseară, am adormit pe canapea, la televizor, cu ochelarii pe nas. Era un film, nu mai ştiu cum se numea. Ştiu doar că situaţia era inedită, dar actorii şterşi, iar asta ştirbea din efect. De ce nu ne plac actorii banali? Şi lumea e plină de oameni banali, de ce în film ni se pare ciudat?
Nu mai ninge, a fost doar o tentativă. Zăpadă nereuşită. A rămas doar frigul.
Cred că şi fericirile sunt de mai multe feluri. Şi de mai multe dimensiuni. Fizice şi temporale dimensiuni. Unele mici, altele mari, unele de o lună, altele de o clipă... Unele le conştientizezi chiar când se întâmplă, iar altele abia peste ani. Avantajul e că peste ani poţi face slalom printre amintiri, să te opreşti doar la cele plăcute şi să treci ca fulgerul de repede pe lângă alea dureroase. Dezavantajul, că îţi doreşti să retrăieşti fericirile alea de cândva, pe care atunci nu le realizai. Şi să le retrăieşti nu oricum, ci la intensitatea pe care o meritau. Iar asta nu mai e posibil. Şi atunci te mulţumeşti să închini un zâmbet în cinstea lor, poate să laşi o lacrimă să le mângâie, semn al recunoştinţei, tardivă dar necesară atingere...
Când alunecam spre somn, am făcut nişte legături, mai mult au venit de la sine, de fapt... De ce uneori oamenii nu au curaj să îşi spună unii altora adevărul? Şi, încă o dată, întreb: poate cineva să iubească două persoane în acelaşi timp?
Imperceptibil, oarecum, miroase a gardenii.
Imperceptibil, oarecum, miroase a gardenii.
2 comentarii:
de ne-am spune franc, in fata, de fiece data adevarul, ar stirbi din noi o lista intreaga de fel si fel de sentimente...de exemplu, n-am mai simti jena, rusinea, dragostea prea-nflacarata, nu si-ar mai avea locul misterul, minciuna ori greseala, n-am mai cunoaste sa simtim tocmai starea de murmur salbatic de dinainte de a dezvalui parte din adevar...IN plus adevarul ar fi intr-atat de perceptibil incat nici nu l-am mai baga in seama, ar fi ceva prea banal de tinut seama..:)
In rest, tocmai ce-am vazut "cold souls", "The Imaginarium of Doctor Parnassus", filme care freamata de inspiratie si idee stralucita si care ar putea in felul lor sa-ti uite somnul cand le privesti...
Si-n plus un film vazut acum un an parca, la tvr, si-apoi tot cautat pana ce mi-o trecut prin cap sa tastez pe google ceva legat de scandinavian top movie si sadau in sfarsit de dansul, mult cautatul si visatul film..."The Bothersome Man". Mie unuia, mi-a placut nespus...Deja cand ma voi dezmeticii cu timpul asta haotic, abia ce-astept sa fac cateva fotografii legate de subiect...
Vizionari placute
Totusi, nu ala e motivul pentru care nu ne spunem adevarul. :)
O sa caut si eu filmele alea, desi nu musai par genul care ma atrage. Al doilea vad ca are o turma de actori buni, sa speram ca nu degeaba. Am vrut sa vad, recent, The Brothers Bloom, care are actori buni, pare fain facut, dar atat. Dupa vreo juma' de ora am renuntat, ca ma enerva.
Trimiteți un comentariu