În ultimele luni, în topul lucrurilor care mă calcă pe bătături au urcat vertiginos (clişeu, ştiu) traducerile proaste ale unor cărţi şi greşelile de ortografie din aceleaşi cărţi. Altfel, cărţi bune, unele chiar foarte bune. Dar... spune-ţi, acolo unde ar trebui să fie spuneţi, formula de politeţe acolo unde chiar nu e cazul - să zici campusul său, vorbind despre campusul unui institut; de ce să zici său şi nu lui sau să sari peste, că n-ar fi nicio problemă... Sau: într-o propoziţie se foloseşte perfect compus, în următoarea imperfect, iar peste câteva rânduri prezent. Prin câte mâini o fi trecut cartea asta şi n-a zgâriat pe nimeni la ureche...
Şi mi-e ciudă, chiar îmi place cartea şi sunt sigură că în original sună mult mai bine.
Un comentariu:
in original tot timpul suna mai bine :)
Trimiteți un comentariu