Mi-am găsit zâmbetul, era pitit pe sub dicţionare, cărţi şi CD-uri. Iar când am văzut reţeta asta am zâmbit de-a binelea, pentru că mi-am amintit imediat mirosul, care se simţea preţ de câteva case când îi venea vremea la ţară. Eram mică, dar ţin minte că se făcea exact cum se spune acolo, în vreo grădină, într-un ceaun mare-mare pus pe foc de cu seară, cu multă lume adunată în jur, până spre dimineaţă, timp în care auzeam tot felul de poveşti. Iar denumirea de la noi era silvoiz, vin dintr-o zonă unde influenţa ungurească e mare. Îmi zicea mama că acum nu prea se mai face, probabil că e prea mare tentaţia ofertelor din magazine. Deşi, categoric, nu se compară... Aşa că azi am de gând să încerc varianta pe aragaz şi cu sâmburi de nucă la urmă.
Multe dintre obiceiurile de acasă încep să dispară. E drept că pe unele le detestam când eram copil/adolescent şi trăiam acolo, dar acum, când le rememorez, parcă îmi pare rău după unele. Şi poate că reuşesc să mă mobilizez într-o bună zi să le pun pe hârtie, măcar aşa să se mai păstreze...
Sar în partea astalaltă de ţară (pentru că eu sunt un amestec ciudat de nord şi sud), cu gândul la mamaia mea, care împlineşte 78. Ce de ani... nu ştiu dacă îmi doresc să trăiesc atâta. Mă rog, depinde cum îmbătrâneşti. Şi nu că m-ar întreba cineva cât vreau să stau pe-aici, pe pământ, dar...
Între timp, o să invoc diverşi sfinţi ai tehnicii să mărească viteza pentru o anumită operaţiune (11% acum), o să completez playlistul, care deja e un amestec ciudat de Villazon, Miah P., Compay Segundo, Sophie Zelmani, Ildebrando D. şi Jesse Cook :)), o să termin cafeaua şi o să pornesc la pas prin vreo piaţă, să vedem ce găsim prin buzunarele zilei de azi. Iubesc pieţele, din august până spre noiembrie.
going home
Multe dintre obiceiurile de acasă încep să dispară. E drept că pe unele le detestam când eram copil/adolescent şi trăiam acolo, dar acum, când le rememorez, parcă îmi pare rău după unele. Şi poate că reuşesc să mă mobilizez într-o bună zi să le pun pe hârtie, măcar aşa să se mai păstreze...
Sar în partea astalaltă de ţară (pentru că eu sunt un amestec ciudat de nord şi sud), cu gândul la mamaia mea, care împlineşte 78. Ce de ani... nu ştiu dacă îmi doresc să trăiesc atâta. Mă rog, depinde cum îmbătrâneşti. Şi nu că m-ar întreba cineva cât vreau să stau pe-aici, pe pământ, dar...
Între timp, o să invoc diverşi sfinţi ai tehnicii să mărească viteza pentru o anumită operaţiune (11% acum), o să completez playlistul, care deja e un amestec ciudat de Villazon, Miah P., Compay Segundo, Sophie Zelmani, Ildebrando D. şi Jesse Cook :)), o să termin cafeaua şi o să pornesc la pas prin vreo piaţă, să vedem ce găsim prin buzunarele zilei de azi. Iubesc pieţele, din august până spre noiembrie.
going home
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu