Şi, dacă de mică n-am făcut altceva decât să privesc spre lucruri care depăşesc înţelegerea mea, aici nu va trebui să fug de nimic, pentru că nimic nu mă va ajunge în acest loc de tihnă caraibian, deseori ignorat chiar şi de tratatele de geografie... Deocamdată mă închistez - cu spatele la mare, unde ar trebui să mă azvârle cel ce ar vrea să mă scoată de aici - în divina singurătate care îmi aparţine în prezent. Ştiu că instalarea mea în acest loc a surprins destui locuitori. Nimeni nu-şi explică de ce o persoană din capitală vine să se instaleze aici, dacă nu are pământuri de exploatat ori rude de îngrijit. Au început prin a-mi spune "nebuna"; apoi "rusoaica nebună", când au aflat unde m-am născut. ("E una din alea care au rupt-o la fugă din ţara lor când l-au dat jos pe Ţar" - a tras concluzia un filosof de cafenea. "Dar al naibii să fiu, mult a întârziat până a ajuns aici, că doar asta s-a petrecut acum vreo patruzeci de ani" - a remarcat altul.) Apoi, oamenii au crezut că sunt o "bolnavă de nervi" în căutarea liniştii. Şi cei mai mulţi, dându-şi seama din comportarea mea cu oamenii - şi mai ales cu negustorii de la care cumpăram ori cărora le comandam lucrurile necesare de fiecare zi - că sunt o persoană cu o fire liniştită, m-au acceptat fără să încerce să înţeleagă mai mult, în final, cu convingerea că retragerea mea ascunde un secret - şi parcă poţi şti "ce-l roade pe fiecare pe dinăuntru". Şi povestea cu "ce-l roade pe fiecare" trecuse de la imagine verbală şi oarecum cu caracter de zicătoare la certitudinea că mă consolam în singurătate în urma unei ascunse suferinţe morale - ceea ce, în parte, era destul de adevărat -, când locuitorii oraşului au lansat zvonul că eram peste măsură de îndrăgostită de "muzica bisericească", pentru că la pick-up-ul meu răsunau adesea Vecerniile Fecioarei de Monteverdi, Gloria de Vivaldi, Recviemul german de Brahms şi, mai ales, Misa în si de Johann Sebastian Bach, al cărei al doilea Kyrie este, poate, pentru mine, unul dintre puţinele lucruri din lume ce pot merita total periculosul calificativ de sublim.
(A. Carpentier, Ritualul primăverii)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu