Stăteam azi noapte în pat şi mă enerva ideea că trebuie să dorm. Chiar mă enerva. Mi-era somn, eram obosită, dar nu eram dispusă să dorm, pentru că eu noaptea am chef să fac diverse lucruri, noaptea mă apucă entuziasmul... Uneori mi se pare atît de inutil să dormi. Inutil în sensul că e o pierdere de vreme, deşi ştiu că fizic avem nevoie de somn. La fel ca mîncatul... o chestie cît se poate de stupidă. Mda, nu ştiu cîtă lume înţelege ce vreau să spun...
Partea proastă e că am acumulat prea mult nesomn şi trebuie să încep să recuperez. Deşi nu vreau. Dar resimt oboseala şi nu o să am încotro. De azi mă culc la unşpe. Sper...
Am deschis geamul mai devreme şi, hotărît, vine primăvara! Azi noapte a plouat un pic... miroase a aprilie.
(9 ianuarie 2007)
**
Am o dispoziţie de copil tîmpit .
Tre' SĂ AM RĂBDARE, iar pentru mine asta...
Tre' să aştept un telefon, care tare mi-e că n-o să vină.
Tre' să merg să plătesc gazul, undeva la mama zmeilor. Dar e şi mîine o zi.
Tre' să îl sun pe meşter diseară. Asta o să o fac.
Tre' să am muzica AIA.
Mă enervează că nu mă pricep la instalaţii sanitare. Mă rog, nu ştiu sigur, că nu am încercat. Mmhhmmm...
Să mă duc la film? 'Ntz.
Simt că mă prostesc.
Mai am un pic şi încep să vorbesc singură.
Nu prea imi ies lucrurile zilele astea, aşa că am o nervozitate veselă, dacă aşa ceva e posibil.
- O singură chestie îţi sugerez, doar aşa fără să te superi. Neagu Djuvara nu poate să scrie niciodată o istorie cât se poate de realistă legată de subiectul domnitori fanarioţi ori altceva legat de istoria noastră prapadită... tot timpul se va limita să spună doar ceea ce i se pare din perspectiva anilor petrecuţi la Paris. Iartă-mi sugestia... cu plecăciune...
- Detectez o puternică notă de naţionalism în ce spui. Oricine poate să scrie despre perioada respectivă, chiar de ar fi trăit pe Lună, atîta timp cît se documentează cum trebuie.
(10 ianuarie 2007)
**
Zice într-un articol despre istoria ciocolatei: "Secretul copacului de cacao, care creştea în pădure, a rămas aşa pentru mulţi ani." Mă rog, tot articolul e scris "artistic". Mare-i grădina...
(13 ianuarie 2007)
**
Încă nu pot ieşi din casă, pentru că abia merg, mă ţin de şale, de pereţi, de ce îmi cade în cale. Nu pot dormi decît pe spate şi foarte puţin pe o parte sau alta, iar fiecare întoarcere e însoţită de o avalanşă de înjurături. Am nişte vînătăi urîte pe mîini, pe picioare, pe coapse.... Dacă fac abstracţie de toate astea, da, sînt ok.
Altfel spus, depind de alţii şi urăsc asta.
Dar pot bea cafea!
(23 ianuarie 2007)
**
Lumea... e la locul ei, grăbită, agitată, uneori la pas... Şi e o vreme foarte plăcută, chiar cald, foarte cald.
N-am găsit flori, dar am dat peste prăjitură cu mac. Şi rebus, şi mere.
(10 februarie 2007)
**
Ploaia dă casei un plus de intimitate, te simţi bine aşa, pitit după geam şi pîndind stropii care se sparg pe asfalt.
Reciteam ceva din vară şi am rămas cu ochii aţintiţi într-o imaginară oglindă în care se derula o poveste.
Un gînd stă lipit de geam. Nu ştiu al cui e. Poate a evadat dintre ale mele.
Azi am încălecat pe un nor şi m-am întors în timp. Un lux asumat. Uneori nostalgia face bine. Dacă nu o cultivi, desigur.
Zgomotul ploii aduce a vis cu ochii deschişi. Cînd privirea e fixată în imaginar nu îţi vine să clipeşti. Oare de ce?
Aş vrea o pelerină mare, să rătăcesc prin ploaie, fără ţintă, fără grabă, fără să vorbesc cu nimeni.
(13 februarie 2007)
**
Dacă ignor faptul că merg foarte încet, că la fiecare scară sau denivelare unde trebuie să ridic piciorul îmi vine să înjur, că oasele de la bazin le simt la mers de parcă sînt într-o menghină, că după două zile fără ketonal e jale... atunci, da, mi-am revenit. Totuşi, progrese sînt, dacă îmi amintesc că la spital mergeam la baie în scaunul cu rotile, iar în primele săptămîni luam două pastile pe zi şi tot mă ţineam de pereţi la mers... În fine, cred că e ok, doar că uneori nu am suficientă răbdare.
Azi m-am plimbat muuuuult, vreo două ore bune, singură! Încet, desigur.
(15 februarie 2007)
**
Îmi place foarte mult cum sună unele cuvinte în spaniolă. Madrugada e unul, caminando e altul, mismo, ninguna...
(24 februarie 2007)
Partea proastă e că am acumulat prea mult nesomn şi trebuie să încep să recuperez. Deşi nu vreau. Dar resimt oboseala şi nu o să am încotro. De azi mă culc la unşpe. Sper...
Am deschis geamul mai devreme şi, hotărît, vine primăvara! Azi noapte a plouat un pic... miroase a aprilie.
(9 ianuarie 2007)
**
Am o dispoziţie de copil tîmpit .
Tre' SĂ AM RĂBDARE, iar pentru mine asta...
Tre' să aştept un telefon, care tare mi-e că n-o să vină.
Tre' să merg să plătesc gazul, undeva la mama zmeilor. Dar e şi mîine o zi.
Tre' să îl sun pe meşter diseară. Asta o să o fac.
Tre' să am muzica AIA.
Mă enervează că nu mă pricep la instalaţii sanitare. Mă rog, nu ştiu sigur, că nu am încercat. Mmhhmmm...
Să mă duc la film? 'Ntz.
Simt că mă prostesc.
Mai am un pic şi încep să vorbesc singură.
Nu prea imi ies lucrurile zilele astea, aşa că am o nervozitate veselă, dacă aşa ceva e posibil.
- O singură chestie îţi sugerez, doar aşa fără să te superi. Neagu Djuvara nu poate să scrie niciodată o istorie cât se poate de realistă legată de subiectul domnitori fanarioţi ori altceva legat de istoria noastră prapadită... tot timpul se va limita să spună doar ceea ce i se pare din perspectiva anilor petrecuţi la Paris. Iartă-mi sugestia... cu plecăciune...
- Detectez o puternică notă de naţionalism în ce spui. Oricine poate să scrie despre perioada respectivă, chiar de ar fi trăit pe Lună, atîta timp cît se documentează cum trebuie.
(10 ianuarie 2007)
**
Zice într-un articol despre istoria ciocolatei: "Secretul copacului de cacao, care creştea în pădure, a rămas aşa pentru mulţi ani." Mă rog, tot articolul e scris "artistic". Mare-i grădina...
(13 ianuarie 2007)
**
Încă nu pot ieşi din casă, pentru că abia merg, mă ţin de şale, de pereţi, de ce îmi cade în cale. Nu pot dormi decît pe spate şi foarte puţin pe o parte sau alta, iar fiecare întoarcere e însoţită de o avalanşă de înjurături. Am nişte vînătăi urîte pe mîini, pe picioare, pe coapse.... Dacă fac abstracţie de toate astea, da, sînt ok.
Altfel spus, depind de alţii şi urăsc asta.
Dar pot bea cafea!
(23 ianuarie 2007)
**
Lumea... e la locul ei, grăbită, agitată, uneori la pas... Şi e o vreme foarte plăcută, chiar cald, foarte cald.
N-am găsit flori, dar am dat peste prăjitură cu mac. Şi rebus, şi mere.
(10 februarie 2007)
**
Ploaia dă casei un plus de intimitate, te simţi bine aşa, pitit după geam şi pîndind stropii care se sparg pe asfalt.
Reciteam ceva din vară şi am rămas cu ochii aţintiţi într-o imaginară oglindă în care se derula o poveste.
Un gînd stă lipit de geam. Nu ştiu al cui e. Poate a evadat dintre ale mele.
Azi am încălecat pe un nor şi m-am întors în timp. Un lux asumat. Uneori nostalgia face bine. Dacă nu o cultivi, desigur.
Zgomotul ploii aduce a vis cu ochii deschişi. Cînd privirea e fixată în imaginar nu îţi vine să clipeşti. Oare de ce?
Aş vrea o pelerină mare, să rătăcesc prin ploaie, fără ţintă, fără grabă, fără să vorbesc cu nimeni.
(13 februarie 2007)
**
Dacă ignor faptul că merg foarte încet, că la fiecare scară sau denivelare unde trebuie să ridic piciorul îmi vine să înjur, că oasele de la bazin le simt la mers de parcă sînt într-o menghină, că după două zile fără ketonal e jale... atunci, da, mi-am revenit. Totuşi, progrese sînt, dacă îmi amintesc că la spital mergeam la baie în scaunul cu rotile, iar în primele săptămîni luam două pastile pe zi şi tot mă ţineam de pereţi la mers... În fine, cred că e ok, doar că uneori nu am suficientă răbdare.
Azi m-am plimbat muuuuult, vreo două ore bune, singură! Încet, desigur.
(15 februarie 2007)
**
Îmi place foarte mult cum sună unele cuvinte în spaniolă. Madrugada e unul, caminando e altul, mismo, ninguna...
(24 februarie 2007)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu