sâmbătă, 6 august 2011

Punţi

Am mai spus, după prima săptămână din august, canicula trebuie redefinită. Soarele e învins, plăcut învins, tandreţe... Începe fericirea mea simplă, în fiecare an mă declar fericită de acum şi până pe la sfârşit de octombrie. Lumina e calmă, soarele nu mai e agresiv, vin pastelurile, dimineţile au o linişte a lor... nu se poate explica, simţi toate astea sau nu.

Mi-a rămas în minte un vis de ieri, din zori. Foarte clar, cum rar mi se întâmplă.

Nu ştiu ce carte să încep. Dacă e să fiu sinceră cu mine, cred că am tot amânat să reiau Jurnalul fericirii dintr-un soi de teamă. Undeva, lucrurile s-au rupt. Şi multă vreme au rămas aşa, pentru că timpul nu vindecă orice, oricât ne-am dori să credem asta. Dar poate că a venit vremea să fac o punte...

De ce-urile sunt cele mai grele întrebări.

La vida es como el abrazo de un desconocido.

Iar lumea e incredibil de mică uneori... Dar e bine, măcar din când în când.


Villazon pe repeat
vanilie, cacao, rom
picioare desculţe
plimbare
cafea afară

2 comentarii:

toni spunea...

hehehe...uite, iesi acuş. Sa vezi tandrete...:)) Mangaieri solare de te ia cu migrene si iar ajungem la saramuri..:))

Dorina spunea...

Nununu, nu pe mine o să mă ia cu migrene, nu din cauza asta. :)) Mie mi-e bine, nu reuşeşti să-mi strici fericirile de acum şi până o da frigul.

Foileton (V)