Încă o cafea, deşi ştiu că n-o să o pot bea pe toată. Am încercat să ordonez nişte lucruri azi, dar n-aş zice că am reuşit. Am prea mult timp doar pentru mine şi nu ştiu ce să fac cu el. Tipic. Bine, e mult spus că nu ştiu ce să fac cu el. Mai degrabă aş face prea multe şi nu ştiu de care capăt să le apuc. Şi cred că îmi lipseşte rutina scârboasă de la fostul job... Ştiu foarte bine ce vreau şi, totusi, dorinţele mele stau ca nişte foi risipite pe o masă, iar eu mă uit la ele cu detaşarea unui om care fumează relaxat o ţigară.

Privirea mi se împiedică în lumina albă de după-amiază. Ciudat sau nu, noaptea văd mai bine. Întunericul înseamnă negru, iar pe negru pot proiecta ce vreau eu, avantajul contrastului. Ca şi scrisul negru pe foaia asta albă, fie ea şi virtuală. Abia aştept să se încălzească un pic, să pot ieşi să rătăcesc fără rost, să-mi plimb gândurile îngrămădite în spatele aerului răcoros, cu mâinile înfundate în buzunare, să fiu un oarecare prin mulţimea disperat de grăbită.

Îmi place cum sună muzicuţa în liniştea unei înserări, printre paşii grăbiţi ai trecătorilor pe care îi ignoră.
Asta e ora la care ziua îşi face siesta.
Aş vrea o piersică. Din aia nesimţit de zemoasă.
Iar dacă aş închide ochii aş simţi nisipul sub tălpi. Dulce abandon...

Bon, am recitit tot textul ăla. Dar atât. Îmi trebuie o idee şi ar fi bine să apară cât de curând.
Şi nu reuşesc să scap de asta:

http://www.youtube.com/watch?v=Td41l_18z1U

Nu ştiu de ce, că nu sunt tristă. Probabil muzicuţa, relaxarea şi franceza. Da, iar mă irită engleza.

Şi am găsit ce ziceam pe undeva în 31 octombrie 2006 - Îmi plac(e): soneriile de telefon discrete, castanele fierte, să simt cana fierbinte între palme, unghiile rotunjite, rostirea senzuală a Lisei E, să dau fuga la geam dimineaţa să văd dacă Lumea mai e acolo, strugurii, buzunarele, desenele în creion, semnele de carte, păturile moi, să pîndesc stelele, să merg cu maşina şi să tac, să mă rotesc cu scaunul, fotoliile, cînd ninge pufos, rochiile negre de seară, fotografiile pe hîrtie, pălăriile retro, Bulevardul Regina Elisabeta, ceasurile bărbăteşti, să scot limba cînd trec pe lîngă o oglindă, să mănînc miezul cozonacului, poveştile care încep cu 'a fost odată', să urmăresc de la geam trecătorii, cremele de corp, mirosul de scorţişoară, covrigii calzi, limba italiană, mănuşile lungi, plajele pustii, copiii miraţi, lămpile mici, să dorm după-amiaza, să-mi imaginez, surprizele, zîmbetele uitate pe faţă, nopţile vorbite, marea adormită, mărgelele din scoici, să trag de urechi tăcerea...

Hmm, am aberat destul, mă duc să fac ceva util.