La capitolul filme de suflet pentru mine aduc aici The Lost City, o peliculă nostalgică despre gloria trecută a Havanei, despre cum poţi pierde totul dacă sari dintr-o extremă în alta... Foarte sec spus, filmul prezintă preluarea inimii Cubei de către revoluţionarii lui El Comandante. Numai că, aviz amatorilor de împuşcături fără număr şi fără noimă, istoria din filmul ăsta e umanizată, e colorată cu muzică şi dans, adică îţi merge la suflet. Şi asta fără să fie siropos. E foarte echilibrat, e combinaţia ideală dintre raţiune şi simţire.Filmul e regizat de Andy Garcia, care şi joacă în film, iar distribuţia e şi ea foarte bine aleasă: Dustin Hoffman - care poate fi expresiv în atâtea ipostaze, Bill Murray - căruia rolul i se potriveşte ca o mănuşă, Inés Sastre - care e o frumuseţe discretă, lipsită de agresivitatea altor actriţe aflate la mare căutare. Plus alţii, în roluri secundare, care se încadrează extraordinar de bine în peisajul Havanei.
S-a spus că ăsta ar fi copilul de suflet al lui Garcia. Probabil că da. A ţinut foarte mult să îl facă şi a ţinut să îl facă aşa cum a vrut el. Iar rezultatul e unul foarte bun şi, după cum se vede, nu e nevoie să fii un nume ca să regizezi bine un film, mai ales dacă ştii ce vrei şi dacă pui măcar un pic de patimă. Filmul ăsta te face să iubeşti Cuba, să vrei să o vezi, să îţi pară rău că are destinul pe care îl are...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu