Portugalia (III)

Ziceam de influenţa englezilor şi a nemţilor şi aş accentua mai ales pe a primilor. Pe englezi îi recunoşteai pe stradă, la plajă sau la vreo terasă, fără să ştii asta dinainte. O dată din cauza figurilor tipice şi apoi după aerul ceva mai sobru şi ţinuta la fel. Chiar şi când mergea la plajă, englezul avea şosete şi un adidas sau un tenis, mai rar celebrii şlapi. Eu mai luam papucii în mână şi lipăiam desculţă pe asfalt, dar mă simţeam ca un intrus când făceam asta. Ca să nu mai spun că nu ştiu să fi văzut vreun englez umblând la bustul gol pe stradă. În schimb, asta făceau spaniolii. Da, pe lângă nemţi şi englezi, am văzut destui spanioli. N-am prea înţeles de ce, pentru că şi ei au zone asemănătoare... În fine, or fi vrut oamenii să schimbe peisajul. Revenind la englezi, chiar şi atunci când eram la piscina hotelului, dacă vroiam să urc până în cameră sau până la barul din hol, luam ceva pe mine peste costumul de baie, pentru că nimeni nu se fâţâia în afara piscinei în costum de baie sau slip. Nu îţi impunea nimeni asta, dar faptul că ei făceau la fel te obliga să te „simţi”. Să nu vă închipuiţi că asta era ceva foarte evident, că era o atmosferă foarte rigidă acolo, nu, dar la o privire mai atentă observai faimoasa răceală victoriană a englezilor.

Pe de altă parte, poate trebuie spus că nu e genul de loc care seamănă cu Mamaia, de exemplu. Cine caută foarte multă gălăgie, agitaţie, muzică la maximum şi altele de felul ăsta nu va fi mulţumit în sudul Portugaliei. Cel puţin nu pe unde am fost eu. De la nicio terasă nu urla muzica, deşi toate aveau, nici de pe plajă, la fel cum nu trăgea nimeni de tine să cumperi cine ştie ce nimicuri. Altfel spus, Balcanii sunt suficient de departe de locul ăla. Ce-i drept, nici plajele nu sunt foarte mari şi poate că amatorii de senzaţii tari nu aveau suficient loc să se desfăşoare şi s-au dus spre alte tărâmuri. Sunt multe plaje micuţe risipite prin golfuleţele adăpostite de stânci. Toată lumea părea să se simtă bine, dar nu era o veselie excesiv de gălăgioasă, ci una oarecum discretă, nu ştiu dacă se înţelege ce vreau să spun... Iar ce m-a frapat a fost faptul că nu am văzut picior de cerşetor. Nici măcar unul. Nu ştiu cum au reuşit. Nu spun că în oraşe nu or fi, dar acolo nu mi-a fost dat să zăresc nici urmă de ei.

În plus, pentru mine a fost foarte relaxant ca timp de o săptămână să nu fiu agresată vizual de lume obsedată de computere şi telefoane. Singurul laptop l-am văzut în holul hotelului într-o după-amiază, la un puşti care se juca ceva pe el. Internet-cafe-urile erau foarte puţine, iar hotelul avea doar un calculator în hol, pe care îl puteai închiria câte 10-20-30-etc. de minute. Telefoanele nu aveau sonerii cu manele şi nici nu le auzeai sunând de la o poştă. Asta a fost extraordinar de reconfortant. Repet, sunt convinsă că la toată atmosfera asta atât de diferită de cea de la noi au contribuit alea două naţii de care am pomenit.

Sigur, mie mi-ar fi plăcut să aud ceva mai multă portugheză, pentru că îmi place şi chiar mă bate gândul să caut un curs. Dar farmecul locului e dat în primul rând de climă (pentru mine e ideală), de apropierea oceanului, de vegetaţie, de arhitectură, de culori. De combinaţia dintre ele, care e foarte greu de pus în cuvinte, e ceva ce simţi când eşti acolo... În plus, oceanul e cu totul altfel decât marea, îţi dă alte senzaţii. La fel şi lumina de acolo, cum spunea şi dom. Probabil şi situarea geografică e de vină. Dincolo de senzaţiile mai greu de exprimat, apa oceanului e mult mai rece, de exemplu. Tot rece e şi nisipul seara. Am mers câte puţin desculţă pe plajă după ce s-a întunecat, dar era foarte rece! Un alt aspect la care chiar nu îi cunosc explicaţia e faptul că ziua, când soarele dogora, asflatul şi trotuarul nu frigeau foarte foarte tare. Adică nu era o problemă să calci desculţ pe ele, deşi temperaturile erau mari. Nu înmagazinau căldura, asta vreau să spun. Iar seara se întuneca aproape brusc. Nu mai ştiu exact pe la ce oră, dar odată ce se lăsa înserarea, dura foarte puţin până când era întuneric de tot. Astea ţin de geografie, cum spuneam, dar fac şi ele parte din acel ceva care te trage înapoi acolo. (va urma)