Iniţial am vrut să vorbesc astăzi despre ceva lejer, că doar e duminică, după care am aruncat o privire printre cărţi şi mi-am amintit de cea din titlu. Cred că am citit-o abia la câteva luni după ce am luat-o, pentru că nu am avut suficient timp la momentul respectiv. Şi, fiind vorba de istorie, e bine să fie citită pe îndelete, în linişte, pentru că e foarte încărcată de detalii pe care altfel nu le poţi rumega. Am luat cartea asta pentru că a început să îmi placă seria din care face parte, lansată de Humanitas, şi pentru că am descoperit - ceva cam târziu, ce-i drept - că am o mică pasiune pentru istorie. Asta, în ciuda faptului că în şcoală nu prea era printre favoritele mele. Mă rog, cred că de vină pentru asta era şi profesorul meu de istorie din generală, un comunist sadea. În fine, revenind, în ultimii ani am început să mai citesc una-alta despre diverse momente din istorie şi recomand asta tuturor. Nu am făcut-o strict de amorul istoriei. În general, mă interesează mai mult societatea din diverse perioade, oamenii, aspectul social samd. Numai că astea se contopesc cu istoria, există o linie foarte-foarte subtire care le-ar putea separa de ea, aşa că uneori am intrat şi în detalii ceva mai tehnice.
Când am văzut cartea asta într-o librărie din Timişoara, mi-am zis ceva de genul: în sfârşit, uite că găsesc ceva despre relaţiile noastre cu nemţii scris de un neamţ! Şi spun asta pentru că am avut nişte discuţii contradictorii cu cineva pe marginea cărţilor istorice scrise de români, discuţii în care nu prea mi-au plăcut unele acuze la adresa respectivilor autori de la noi. Acuze care n-au dispărut nici după ce am reluat povestea din perspectiva lui Andreas Hillgruber. Pentru simplul fapt că el face parte dintre acei istorici care îl acuză pe Hitler de foarte multe, care consideră că Holocaustul, de exemplu, n-ar fi avut loc fără Hitler. Chiar dacă naziştii ar fi avut o putere foarte mare, spune el, nu s-ar fi ajuns la Holocaust dacă aveau alt lider.
E drept că e o carte mai echilibrată şi mai documentată decât multe ale românilor. Dar am ajuns la concluzia că şi în istorie e la fel ca în oricare alt domeniu: nu există un singur adevăr. Fiecare crede adevărul care îi convine, ca să zic aşa, în funcţie de perspectiva din care vede unele lucruri, în funcţie de care parte a baricadei îşi situează simpatiile sau antipatiile. Cert e că recomand cartea, merită citită chiar şi numai pentru că oferă nişte detalii interesante.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu