Mi-e dor să am un balcon sau o terasă, să mă strecor acolo dimineaţa cu o cafea în braţe şi să privesc lumea.

Îmi dă târcoale o migrenă şi încerc să o ignor...

Şi nu înţeleg de ce Slumdog Millionaire a luat Oscar(uri). Chiar nu înţeleg. Ook, e vorba despre India, în India e sărăcie, e mizerie, e... impresionant (orice o însemna asta), naiba ştie ce mai e pe acolo, dar în niciun caz nu poţi reda cum trebuie atmosfera aia într-un film. Am citit Paria, cartea lui Bruckner despre India. Aia da, merită atenţie, e scrisă bine, e echilibrată, e documentată, reuşeşte să transmită exact ce înseamnă India azi. Dar filmul ăsta? Aceeaşi senzaţie de politizare am avut-o acum câţiva ani, când Orhan Pamuk a luat Nobelul pentru literatură. În fine, poate că exagerez. La urma urmei, nu o să aleg niciodată filmele sau cărţile după premiile luate, dar...

Aş mai vrea o cafea, dar durerea mea de cap nu cred că e de acord.

Report de peste trei milioane de euro la loto. Cine zicea că în România se simte criza tot mai mult? Inclusiv eu ziceam, ştiu. Dar, dacă e adevărat că loteria pune la bătaie doar 10% din încasări, românaşii au scos ceva bani din buzunare în ultima vreme. Să mai spună cineva că suntem pesimişti! De unde? Cred că suntem campioni la live the moment. Cine altcineva dă cu seninătate bani pe loto deşi are rate la bancă, nu ştie dacă peste o săptămână va mai lucra, întreţinerea o plăteşte "luna viitoare", până la leafă mai are doar bonuri de masă şi aşa mai departe? Şi ăsta e doar unul dintre paradoxurile de la noi. Pe celelalte n-am chef să le pomenesc acum.

Chiar îmi lipseşte un locşor în care să-mi refugiez cafeaua.