Cofi time!

Incă nu mă dumiresc prea bine: am avut ceva de rezolvat azi la Ministerul Muncii şi nu am nimic de comentat referitor la cum s-au purtat dragii de funcţionari. Adică am fost ca un român oarecare, nu tu legitimaţie de serviciu, nu tu recomandări... şi totul a decurs cum trebuie. Cu alte cuvinte, se poate.

Însă m-a distrat altceva. Eram în sala pentru public, sala de audienţe sau cum s-o numi, de unde poţi suna la diverse numere de telefon de interior ca să vorbeşti cu un anumit funcţionar. În timp ce aşteptam, a intrat un tip (genul agent de vânzări - tras la costum, geantă neagră, telefon deştept şi la vedere), a format un interior şi a început: sunt icsulescu, reprezint nu-ştiu-ce-companie-oftalmologică şi aş dori să întreb dacă vă interesează etc. etc. etc. Mai pe scurt, firma aia oferea consult oftalmologic gratuit şi pe loc într-un soi de demonstraţie. Iar pentru asta avea nevoie de un spaţiu de 10-15 mp (aşa zicea individul). Şi cum ministerele au loc destuuuul şi potenţiali clienţi la fel, omul s-a aranjat. Bine, nu chiar din prima, că a fost nevoit să o sune pe mobil pe o anumită doamnă-şef-de-direcţie, iar în timpul discuţiei i-a ieşit pe gură Ministerul Muncii şi Sănătăţii, adică a cuplat două ministere în unul, iar în cele din urmă a rămas să o resune la nu-ştiu-ce-oră. Ideea e că deja îmi inchipuiam cum funcţionărimea din minister era adunată în vreo sală de protocol şi alegea rame de ochelari pe care îi va plăti în rate. Că aşa le-a promis nenea ăla. Şi uite aşa s-ar duce de râpă bunul mers al lucrurilor pe acolo, care azi s-ar putea să fi fost o excepţie.

Şi îmi închipui că individul a luat la rând ministerele, că sunt câteva prin zona aia. Ce înseamnă să ai spirit comercial! Mie întotdeauna mi-a lipsit.

În curând mă apuc de scris despre Portugal, că dom mi-a redeschis dorul, deşi îl pitisem într-un colţ.