Într-un fel, îmi place că nu pot merge repede pe stradă. Mă simt ca omul invizibil, pe lîngă care trec ceilalţi grăbiţi, agitaţi, fiecare prins într-un vîrtej din care nu ştie să iasă. Ieri, o pereche se certa pe cafeaua şi ţigara cu care ea îşi pierde timpul; un tip zorit vorbea la telefon despre nu ştiu ce sistem; o femeie trăgea după ea o fetiţă şi o apostrofa pentru că "tu nu vezi că mă faci cu ciocolată pe pantaloni?" şi mulţi, mulţi alţii. Toţi pe fugă, toţi fără răbdare să se privească, să îşi vorbească liniştit. Un spectacol ridicol... Unde vă grăbiţi, oameni? Parcă ar fi nişte roboţi defazaţi, care se lovesc unii de alţii, apoi o iau de la capăt, pornesc din nou, fără să ştie exact unde vor să ajungă. E bine să poţi fi spectator, realizezi ridicolul unor situaţii...
În goana asta inutilă, ar fi surprinzător ca doi ochi să se oprească în faţa ta şi să te privească. Pur şi simplu, să se oprească şi să te privească. Ar fi o zi "frumoaşă".
(16 februarie 2007)
**
Citeam pe undeva ca Timisoara a luat nu-stiu-ce-premiu-in-turism. Si nu prea inteleg de ce. Poate pentru porumbeii aia multi din Piata Operei? Sau poate pentru faimosul amestec de populatii. Adica: romani care au "mostenit" de la nemti orgoliul imens, dar nejustificat la ei (la romani, adica); nemtii plecati, dar care se intorc de doua-trei ori pe an, nu stiu exact de ce... poate sa ne sublinieze ce bine functioneaza totul la ei si cat suntem noi de inapoiati (nu, nu am un complex de inferioritate, dar nu pot sa sufar unele clisee); italienii trecuti de prima tinerete, care se afiseaza prin Piata Operei, Piata Unirii si Iulius Mall cu fufe mult mai tinere, obligatoriu cu mult aur pe ei, iar alea imbracate in culori cat mai stridente; astia din urma au adus, totusi, ceva bun - cafenelele; tiganii cu staif, care au cumparat mare parte din imobilele ultracentrale; ungurii... nu prea multi si, de altfel, discreti; alti romani, aia stramutati aici de prin Moldova, care nu si-au asumat amintitul orgoliu nemtesc, dar nici nu sunt mandri cu zona de unde vin; altfel spus, s-ar integra, dar nu prea le iese; or mai fi si sarbii, despre care nu stiu prea multe. Well, un fel de turn Babel, e drept... dar departe de a fi la fel de impresionant.
Revenind la nedumerirea mea, unde e partea turistica a acestui oras? Legende urbane despre cat e lumea de desteapta si de frumoasa, da, sunt cate vrei. Ma rog, galeria lui Poli ar putea intra la categoria aparte, daca esti adept al fanatismelor de grup. In rest, insa... eu una nu prea pricep. Faptul ca exista cateva zone cu cladiri de care nu s-a mai atins nici dracu' pentru ca proprietarii au plecat, iar primaria nu are nici un drept asupra lor? Ei zic ca e vorba despre a pastra "feelingul" de acum nu-stiu-cate-secole, eu as zice ca e doar o chestiune juridica nerezolvata. In fine...
Iar au inceput aia de la Vodafone cu sms-uri inteligente. Iar de la eJobs primesc deja oferte de la firme unguresti. Oi fi uitat eu ce am scris in CV?
Daca ar veni raspunsul pe care il astept...
(18 martie 2007)
**
Am inceput cartea aia si, pana la urma, stilul aluia nu e atat de placut cum am crezut. Potential are, dar... Stiu, vorbesc de parca as fi expertul lu' peste. Dar asa imi pare. Nu stiu, niciun scriitor roman nu pare sa reuseasca sa se desprinda de un anume stil scarbos de deprimant. Vor neaparat sa para mai profunzi decat sunt, mai afectati, mai... Le lipseste esentialul: naturaletea.
Azi iar urasc orasul asta prin senzatia de pustiu pe care mi-o da, prin singuratate, prin raceala pe care o impune. Da, au inceput sa ma cunoasca si sa ma salute tipul de la ziare, tanti de la taraba cu fructe, unul de la magazinul cu termopane, altul de la celalalt magazin... si ce daca, tot nu e suficient sa te simti acasa.
Deasupra gaureste cineva ceva. Iar in apartamentul vecin si-au reluat aia cu trupa lalaiala, convinsi ca ei chiar fac muzica. L-am vazut de cateva ori pe unul dintre ei, acordeonistul si "tatal lor", din cate am inteles. Are mereu un aer de superioritate grea, ma mir ca o poate duce. Plus ochelarii de soare pe nas, indiferent de vreme, ca doar e de bon ton. Se uita in jur de parca ar spune tuturor "eu si trupa mea imitam Queen, cea mai grozava muzica!" Yeah, right, dude, Queen la acordeon...
(14 iulie 2007)
***
Pe prima pagina a Hanului, o reclamă: "Relatii, intalniri. Cautare dupa distanta si alte 200 de criterii." Dupa distanta?! Distanta de unde pana unde? Si daca distanta e mare nu e bine? Sau e ideal? Sau... in fine. Plus inca 200 de criterii? Asta da masochism.
(15 iulie 2007)
**
Citeam ieri intr-o carte (culmea, scrisa de o femeie; sa se mai spuna ca noi nu ne recunoastem defectele) ca femeile au faimosul punct G in ureche si a-l cauta mai jos e pura pierdere de vreme.
Da, daca stam stramb si judecam drept, cam asa e.
(7 august 2007)
În goana asta inutilă, ar fi surprinzător ca doi ochi să se oprească în faţa ta şi să te privească. Pur şi simplu, să se oprească şi să te privească. Ar fi o zi "frumoaşă".
(16 februarie 2007)
**
Citeam pe undeva ca Timisoara a luat nu-stiu-ce-premiu-in-turism. Si nu prea inteleg de ce. Poate pentru porumbeii aia multi din Piata Operei? Sau poate pentru faimosul amestec de populatii. Adica: romani care au "mostenit" de la nemti orgoliul imens, dar nejustificat la ei (la romani, adica); nemtii plecati, dar care se intorc de doua-trei ori pe an, nu stiu exact de ce... poate sa ne sublinieze ce bine functioneaza totul la ei si cat suntem noi de inapoiati (nu, nu am un complex de inferioritate, dar nu pot sa sufar unele clisee); italienii trecuti de prima tinerete, care se afiseaza prin Piata Operei, Piata Unirii si Iulius Mall cu fufe mult mai tinere, obligatoriu cu mult aur pe ei, iar alea imbracate in culori cat mai stridente; astia din urma au adus, totusi, ceva bun - cafenelele; tiganii cu staif, care au cumparat mare parte din imobilele ultracentrale; ungurii... nu prea multi si, de altfel, discreti; alti romani, aia stramutati aici de prin Moldova, care nu si-au asumat amintitul orgoliu nemtesc, dar nici nu sunt mandri cu zona de unde vin; altfel spus, s-ar integra, dar nu prea le iese; or mai fi si sarbii, despre care nu stiu prea multe. Well, un fel de turn Babel, e drept... dar departe de a fi la fel de impresionant.
Revenind la nedumerirea mea, unde e partea turistica a acestui oras? Legende urbane despre cat e lumea de desteapta si de frumoasa, da, sunt cate vrei. Ma rog, galeria lui Poli ar putea intra la categoria aparte, daca esti adept al fanatismelor de grup. In rest, insa... eu una nu prea pricep. Faptul ca exista cateva zone cu cladiri de care nu s-a mai atins nici dracu' pentru ca proprietarii au plecat, iar primaria nu are nici un drept asupra lor? Ei zic ca e vorba despre a pastra "feelingul" de acum nu-stiu-cate-secole, eu as zice ca e doar o chestiune juridica nerezolvata. In fine...
Iar au inceput aia de la Vodafone cu sms-uri inteligente. Iar de la eJobs primesc deja oferte de la firme unguresti. Oi fi uitat eu ce am scris in CV?
Daca ar veni raspunsul pe care il astept...
(18 martie 2007)
**
Am inceput cartea aia si, pana la urma, stilul aluia nu e atat de placut cum am crezut. Potential are, dar... Stiu, vorbesc de parca as fi expertul lu' peste. Dar asa imi pare. Nu stiu, niciun scriitor roman nu pare sa reuseasca sa se desprinda de un anume stil scarbos de deprimant. Vor neaparat sa para mai profunzi decat sunt, mai afectati, mai... Le lipseste esentialul: naturaletea.
Azi iar urasc orasul asta prin senzatia de pustiu pe care mi-o da, prin singuratate, prin raceala pe care o impune. Da, au inceput sa ma cunoasca si sa ma salute tipul de la ziare, tanti de la taraba cu fructe, unul de la magazinul cu termopane, altul de la celalalt magazin... si ce daca, tot nu e suficient sa te simti acasa.
Deasupra gaureste cineva ceva. Iar in apartamentul vecin si-au reluat aia cu trupa lalaiala, convinsi ca ei chiar fac muzica. L-am vazut de cateva ori pe unul dintre ei, acordeonistul si "tatal lor", din cate am inteles. Are mereu un aer de superioritate grea, ma mir ca o poate duce. Plus ochelarii de soare pe nas, indiferent de vreme, ca doar e de bon ton. Se uita in jur de parca ar spune tuturor "eu si trupa mea imitam Queen, cea mai grozava muzica!" Yeah, right, dude, Queen la acordeon...
(14 iulie 2007)
***
Pe prima pagina a Hanului, o reclamă: "Relatii, intalniri. Cautare dupa distanta si alte 200 de criterii." Dupa distanta?! Distanta de unde pana unde? Si daca distanta e mare nu e bine? Sau e ideal? Sau... in fine. Plus inca 200 de criterii? Asta da masochism.
(15 iulie 2007)
**
Citeam ieri intr-o carte (culmea, scrisa de o femeie; sa se mai spuna ca noi nu ne recunoastem defectele) ca femeile au faimosul punct G in ureche si a-l cauta mai jos e pura pierdere de vreme.
Da, daca stam stramb si judecam drept, cam asa e.
(7 august 2007)
2 comentarii:
Imi place jurnalul tau. E cinic, dar si luminos! Nu ma intreba cum e posibil. :)
Mulţumesc. :) Sunt însemnări făcute fără să le gândesc prea mult, aşa cum au venit...
Nu întreb. Sunt contrastele din mine, uneori nici eu nu le înţeleg, dar ştiu că sunt acolo.
Trimiteți un comentariu