Zilele astea, o colega a primit o instiintare-comunicare-somatie-sau-cum-i-o-zice cum ca va fi amendata daca nu publica un soi de rectificare la un articol in care scrisese tigan si nu rrom. Hartie venita de la institutia lu’ peste, care cu astfel de monitorizari se ocupa. E si asta un job, se pare...
Si de atunci tot stau si ma minunez de paradoxurile din tara asta. Si nu reusesc sa inteleg cum, de exemplu, statul nu poate interveni in cazul unui prunc abandonat de mama-sa si crescut de bunici intr-o cusca, dar un ziarist primeste amenda pentru ca a scris tigan si nu rrom. Oricat m-as da cu capul de pereti, nu pot sa inteleg genul asta de ipocrizie. Dar cui ii pasa? Ne rostogolim haotic, crezand ca inaintam, cand de fapt ne miscam intr-un cerc vicios. Din care n-o sa ne scoata nici un milion de alegeri masluite, nici populismul lui Basescu, nici aroganta lui Nastase, nici faimoasa integrare, nici tiganii cu personalitate deveniti rromi. Balcanici pan’ la moarte...
(17 martie 2006)
**
Mostra de comunicat de presa si, implicit, de legislatie CLARA de la noi. E calda, proaspat primita:
"Contractul de asigurare se încheie în forma scrisa si va cuprinde (conform Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, Publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, modificata si completata prin: Ordonanta de Urgenta nr. 61/2005 (Monitorul Oficial, Partea I, nr.562 din 30 iunie 2005), aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.283/2005 (Monitorul Oficial, Partea I, nr.897 din 07 octombrie 2005); Legea nr. 172/2004 (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 473 din 26 mai 2004)."
Aseara pe la stiri, nu mai stiu exact pe ce post, am vazut cum domnul Paunescu dormea de zor in Senat. Nuuu, nu e nimic nou, doar am mai vazut pe atatia parlamentari romani care fac asta. Dar cu ocazia asta ma gandeam ca ar fi momentul sa-si propuna (nu au facut de mult asta, cred ca de la faza cu pensiile) niste imbunatatiri ale conditiilor la locul de munca. Ca e tare greu sa dormi in fotoliu, zau. Ca urmare, as sugera sa modifice radical decorul de la Senat si Camera DeRutatilor, in sensul ca: scaunele-fotoliile sa fie rabatabile, sa poata atipi oamenii aia mai confortabil, ca doar merita; sedintele sa se tina cu o lumina difuza, ca ce somn e ala cu lumina aprinsa batand in ochi?; poate ar fi nevoie chiar sa aiba fiecare langa el o lampa de birou, sa o poata aprinde cand se trezeste, sa vada sa citeasca ziarele, ca proiectele pe care le voteaza oricum nu le citesc; intre fotolii sa fie spatiu de o masuta-noptiera sau asa ceva, unde sa isi tina amintitele ziare, ochelarii, cafeaua, telefonul mobil, pilulele de inima, ulcer samd; pe intervalul ala dintre fotolii sa se plimbe din cand in cand o tanti imbracata sexos, care sa le vanda popcoarne si sa le improspateze cafeaua; pe spatele fotoliilor sa fie televizoare din alea mici, unde sa vada si ochii lor un meci, o telenovela, stirile (poate asa afla ce se voteaza), cine se mai cearta pe la Diaconescu tv, ce perle mai spune Tariceanu...
Vorba alora de la Guerrilla: Kafka, frate!
(21 martie 2006)
**
Azi ma duc sa imi iau ramas bun de la Bucuresti si de la tot ce a insemnat el. E al doilea loc (oras) de care fug... Oare cand o sa-mi gasesc linistea?
(8 aprilie 2006)
**
Ieri dupa-amiaza, cand sa plec si eu de la lucru si cand bantuiam prin diverse birouri sa le spun oamenilor ca ne revedem cand o da domnul, vine seful precipitat:
"Suna si tu la aia de la meteo, ca e pe mediafax o stire de la nu stiu ce inspectorat de urgenta sau asa ceva, ca vine o furtuna mare in Bucuresti, care o sa tina 24 de ore, cu vant de 150 km/ora, vreo 80 de litri de ploaie pe mp... Si, chiar, tu unde dracu mai pleci pe vremea asta??"
"Ha? Hai, ma, ati luat-o razna, ce aveti, am vazut prognoza, nici vorba de asa ceva!?"
"Taci si suna, n-auzi ca e pe flux?!"
"Bine, ma, sun!"
Si sun. Si o tanti de la INMH, care deja era zapacita de cate telefoane primise, imi spune saraca cu bruma de amabilitate pe care o mai avea, ca cei de la Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta sunt niste tampiti. Ca pe site-ul INMH a existat o avertizare pe la pranz, valabila 3 ore, dar pentru toata Muntenia, nu pt Bucuresti. Care avertizare zicea ceva de ploi locale si izolate mai abundente, iar cuvantul furtuna nici nu a fost pomenit.
Ce se intamplase? Desteptii de la inspectoratul lu' peste (infiintat ca sa se ocupe de situatiile de urgenta, de criza samd, nu sa le creeze) au vazut chestia aia, au umflat-o pompieristic si inconstient si i-au dat drumul sub forma de comunicat. Altfel spus, s-au gandit sa isi justifice si ei cumva salariile platite degeaba din banii publici. Rezultatul? Cat pe ce sa creeze panica, absolut nejustificat.
Deja seful meu se gandea cum sa isi urce Matizul cu liftul pana la etajul 6, ca vine furtunaaaa!
(13 aprilie 2006)
**
Sa dea draq daca io ii inteleg pe banateni...
Ce-i drept, au fost cativa oameni care mi-au spus ca nu imi va fi tocmai usor aici. Eu, crezandu-ma dasteapta, le-am ras in nas. Ei bine, au avut dreptate.
(4 mai 2006)
**
Oare nostalgia si amintirile pot tine loc de real life pentru o vreme?
Poate chiar a venit timpul sa astern pe hartie unele lucruri...
(5 mai 2006)
**
Nu inteleg de unde principiul "orice lucru simplu trebuie complicat".
Am fost azi la banca, sa lamuresc ceva. Si am aflat ca desi ai un cont deschis la ei, daca e deschis in alt oras, nu e operational decat de acolo. Deci, daca am deschis contul cand eram in Bucuresti si vreau sa il folosesc in TM, cei de aici trebuie sa ceara de la aia nu-stiu-ce confirmare, care confirmare poate veni in patru ore sau 2-3 zile... timp in care banii tai stau blocati acolo, ca "asa e sistemul".
Bon, solutia ideala: mai deschid un cont aici. Madama de la ghiseu ma indruma politicos: pentru deschidere de cont, mergeti la etajul unu, la biroul x. Ma conformez si urc la biroul cu pricina. Ca sa aflu ca acolo nu fac decat sa iau niste formulare, le completez si ma intorc pentru deschiderea de cont tot la madama de la parter. Bine, pana sa aflu ca e vorba fix de aceeasi dama si fix de acelasi ghiseu, am avut un schimb de replici cu tanti de la biroul (inutil) cu formularele. Imi zice:
- Le duceti completate jos, la doamna Anemona!
- Ha?!
Anemona-Anemona, ma gandesc io, da' jos sunt mai multe ghisee, io ce fac, ma postez in mijlocul bancii si strig: care esti Anemona, manca-t-as?? Asa ca, insist pe langa duduia care deja era priponita inapoi pe scaunul ei la cafea:
- Puteti sa imi spuneti ce nr. are ghiseul?
- La doamna Anemona, aaaa... cred ca 1, e primul, o doamna blonda!
Oook, cobor si caut primul ghiseu. De fapt, erau doua ghisee "primul", unul in dreapta, unul in stanga, ambele cucoane blonde. In fine, citesc ce scrie pe afisele cu operatiuni de la fiecare si asa ma lamuresc, pt ca numele blondelor oricum nu erau trecute p'acolo, ca sa vad care e faimoasa Anemona.
In concluzie, nu inteleg de ce formularele alea nu le pot tine la ghiseul unde ti se face deschiderea? Doar ca sa mai justifice existenta inca unui birou la etaj? Mai bine ar face o cafenea acolo...
(11 mai 2006)
**
Treceam ieri prin Piata Operei si am vazut expuse niste ciudatenii, un soi de sculpturi din-nu-stiu-ce, care habar n-am ce reprezentau. Presupun ca se voia o forma de arta... Si ma uitam la oamenii care se opreau si le priveau seriosi, unii gravi, patrunsi de-a dreptul de aparitia acelor chestii informe. N-am vazut nici macar unul care sa se opreasca si sa se intrebe cu sinceritate "ce pusca mea o fi cu astea aici?" Nu, toti erau artisti pana in maduva oaselor. Traiasca ipocrizia, mi-am zis a nu stiu cata oara...
In fond, TM se vrea un oras cosmopolit.
(13 mai 2006)
**
Asadar, in TM se cumpara cel mai mult:
- Gazeta Sporturilor si ProSport (aceleasi despre care galeria lui Poli urla ca nu le mai cumpara)
- Libertatea (asta e o chestie pe care n-am inteles-o nici in Bucuresti)
- Renasterea Banateana, ziar local (pentru 'traditie' si pentru anunturile de deces cu poza - un alt tip de orgoliu/ipocrizie care pe mine ma depaseste)
- Formula AS - eh...
- cateva revistute de gatit (gen Bucataria pentru toti, de exemplu)
- Agenda (din spirit de conservatorism)
Daca ma gandesc bine, uitandu-ma la lista asta, e la fel ca in toata Romania. Toti romanii sunt interesati de sport (de fotbal, adica), stiri de senzatie scrise in cat mai putine cuvinte, leacuri babesti si papica. Ideea e ca aici era vorba ca e altfel. Ei bine, din punctul asta de vedere, nu e.
(17 mai 2006)
**
Mi s-a facut dor de niste pantaloni subtiri, clasici, cu buzunare. Imi place la nebunie sa am buzunare la pantaloni si sa imi infund mainile in ele cand ma plimb. Imi da o senzatie de libertate, de mare libertate, nu stiu de ce.
(13 iunie 2006)
**
Cred ca in SM eram acasa, desi nu mi-am dat seama atunci. In Bucuresti a fost un alt fel de acasa, cel putin pentru o vreme. Iar acum, aici, ma simt ca un observator al vietii mele. E ca si cum as privi la ce fac, la ce mi se intampla, sunt un simplu privitor. Parca m-as fi retras undeva si urmaresc o poveste, un film... dar ma vad pe mine. Fara sa ma implic, nu mai mult decat atunci cand te identifici cu un personaj, fara sa simt prea multe. Nu stiu de ce am senzatia asta stranie... (19 iunie 2006)
Si de atunci tot stau si ma minunez de paradoxurile din tara asta. Si nu reusesc sa inteleg cum, de exemplu, statul nu poate interveni in cazul unui prunc abandonat de mama-sa si crescut de bunici intr-o cusca, dar un ziarist primeste amenda pentru ca a scris tigan si nu rrom. Oricat m-as da cu capul de pereti, nu pot sa inteleg genul asta de ipocrizie. Dar cui ii pasa? Ne rostogolim haotic, crezand ca inaintam, cand de fapt ne miscam intr-un cerc vicios. Din care n-o sa ne scoata nici un milion de alegeri masluite, nici populismul lui Basescu, nici aroganta lui Nastase, nici faimoasa integrare, nici tiganii cu personalitate deveniti rromi. Balcanici pan’ la moarte...
(17 martie 2006)
**
Mostra de comunicat de presa si, implicit, de legislatie CLARA de la noi. E calda, proaspat primita:
"Contractul de asigurare se încheie în forma scrisa si va cuprinde (conform Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, Publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, modificata si completata prin: Ordonanta de Urgenta nr. 61/2005 (Monitorul Oficial, Partea I, nr.562 din 30 iunie 2005), aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.283/2005 (Monitorul Oficial, Partea I, nr.897 din 07 octombrie 2005); Legea nr. 172/2004 (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 473 din 26 mai 2004)."
Aseara pe la stiri, nu mai stiu exact pe ce post, am vazut cum domnul Paunescu dormea de zor in Senat. Nuuu, nu e nimic nou, doar am mai vazut pe atatia parlamentari romani care fac asta. Dar cu ocazia asta ma gandeam ca ar fi momentul sa-si propuna (nu au facut de mult asta, cred ca de la faza cu pensiile) niste imbunatatiri ale conditiilor la locul de munca. Ca e tare greu sa dormi in fotoliu, zau. Ca urmare, as sugera sa modifice radical decorul de la Senat si Camera DeRutatilor, in sensul ca: scaunele-fotoliile sa fie rabatabile, sa poata atipi oamenii aia mai confortabil, ca doar merita; sedintele sa se tina cu o lumina difuza, ca ce somn e ala cu lumina aprinsa batand in ochi?; poate ar fi nevoie chiar sa aiba fiecare langa el o lampa de birou, sa o poata aprinde cand se trezeste, sa vada sa citeasca ziarele, ca proiectele pe care le voteaza oricum nu le citesc; intre fotolii sa fie spatiu de o masuta-noptiera sau asa ceva, unde sa isi tina amintitele ziare, ochelarii, cafeaua, telefonul mobil, pilulele de inima, ulcer samd; pe intervalul ala dintre fotolii sa se plimbe din cand in cand o tanti imbracata sexos, care sa le vanda popcoarne si sa le improspateze cafeaua; pe spatele fotoliilor sa fie televizoare din alea mici, unde sa vada si ochii lor un meci, o telenovela, stirile (poate asa afla ce se voteaza), cine se mai cearta pe la Diaconescu tv, ce perle mai spune Tariceanu...
Vorba alora de la Guerrilla: Kafka, frate!
(21 martie 2006)
**
Azi ma duc sa imi iau ramas bun de la Bucuresti si de la tot ce a insemnat el. E al doilea loc (oras) de care fug... Oare cand o sa-mi gasesc linistea?
(8 aprilie 2006)
**
Ieri dupa-amiaza, cand sa plec si eu de la lucru si cand bantuiam prin diverse birouri sa le spun oamenilor ca ne revedem cand o da domnul, vine seful precipitat:
"Suna si tu la aia de la meteo, ca e pe mediafax o stire de la nu stiu ce inspectorat de urgenta sau asa ceva, ca vine o furtuna mare in Bucuresti, care o sa tina 24 de ore, cu vant de 150 km/ora, vreo 80 de litri de ploaie pe mp... Si, chiar, tu unde dracu mai pleci pe vremea asta??"
"Ha? Hai, ma, ati luat-o razna, ce aveti, am vazut prognoza, nici vorba de asa ceva!?"
"Taci si suna, n-auzi ca e pe flux?!"
"Bine, ma, sun!"
Si sun. Si o tanti de la INMH, care deja era zapacita de cate telefoane primise, imi spune saraca cu bruma de amabilitate pe care o mai avea, ca cei de la Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta sunt niste tampiti. Ca pe site-ul INMH a existat o avertizare pe la pranz, valabila 3 ore, dar pentru toata Muntenia, nu pt Bucuresti. Care avertizare zicea ceva de ploi locale si izolate mai abundente, iar cuvantul furtuna nici nu a fost pomenit.
Ce se intamplase? Desteptii de la inspectoratul lu' peste (infiintat ca sa se ocupe de situatiile de urgenta, de criza samd, nu sa le creeze) au vazut chestia aia, au umflat-o pompieristic si inconstient si i-au dat drumul sub forma de comunicat. Altfel spus, s-au gandit sa isi justifice si ei cumva salariile platite degeaba din banii publici. Rezultatul? Cat pe ce sa creeze panica, absolut nejustificat.
Deja seful meu se gandea cum sa isi urce Matizul cu liftul pana la etajul 6, ca vine furtunaaaa!
(13 aprilie 2006)
**
Sa dea draq daca io ii inteleg pe banateni...
Ce-i drept, au fost cativa oameni care mi-au spus ca nu imi va fi tocmai usor aici. Eu, crezandu-ma dasteapta, le-am ras in nas. Ei bine, au avut dreptate.
(4 mai 2006)
**
Oare nostalgia si amintirile pot tine loc de real life pentru o vreme?
Poate chiar a venit timpul sa astern pe hartie unele lucruri...
(5 mai 2006)
**
Nu inteleg de unde principiul "orice lucru simplu trebuie complicat".
Am fost azi la banca, sa lamuresc ceva. Si am aflat ca desi ai un cont deschis la ei, daca e deschis in alt oras, nu e operational decat de acolo. Deci, daca am deschis contul cand eram in Bucuresti si vreau sa il folosesc in TM, cei de aici trebuie sa ceara de la aia nu-stiu-ce confirmare, care confirmare poate veni in patru ore sau 2-3 zile... timp in care banii tai stau blocati acolo, ca "asa e sistemul".
Bon, solutia ideala: mai deschid un cont aici. Madama de la ghiseu ma indruma politicos: pentru deschidere de cont, mergeti la etajul unu, la biroul x. Ma conformez si urc la biroul cu pricina. Ca sa aflu ca acolo nu fac decat sa iau niste formulare, le completez si ma intorc pentru deschiderea de cont tot la madama de la parter. Bine, pana sa aflu ca e vorba fix de aceeasi dama si fix de acelasi ghiseu, am avut un schimb de replici cu tanti de la biroul (inutil) cu formularele. Imi zice:
- Le duceti completate jos, la doamna Anemona!
- Ha?!
Anemona-Anemona, ma gandesc io, da' jos sunt mai multe ghisee, io ce fac, ma postez in mijlocul bancii si strig: care esti Anemona, manca-t-as?? Asa ca, insist pe langa duduia care deja era priponita inapoi pe scaunul ei la cafea:
- Puteti sa imi spuneti ce nr. are ghiseul?
- La doamna Anemona, aaaa... cred ca 1, e primul, o doamna blonda!
Oook, cobor si caut primul ghiseu. De fapt, erau doua ghisee "primul", unul in dreapta, unul in stanga, ambele cucoane blonde. In fine, citesc ce scrie pe afisele cu operatiuni de la fiecare si asa ma lamuresc, pt ca numele blondelor oricum nu erau trecute p'acolo, ca sa vad care e faimoasa Anemona.
In concluzie, nu inteleg de ce formularele alea nu le pot tine la ghiseul unde ti se face deschiderea? Doar ca sa mai justifice existenta inca unui birou la etaj? Mai bine ar face o cafenea acolo...
(11 mai 2006)
**
Treceam ieri prin Piata Operei si am vazut expuse niste ciudatenii, un soi de sculpturi din-nu-stiu-ce, care habar n-am ce reprezentau. Presupun ca se voia o forma de arta... Si ma uitam la oamenii care se opreau si le priveau seriosi, unii gravi, patrunsi de-a dreptul de aparitia acelor chestii informe. N-am vazut nici macar unul care sa se opreasca si sa se intrebe cu sinceritate "ce pusca mea o fi cu astea aici?" Nu, toti erau artisti pana in maduva oaselor. Traiasca ipocrizia, mi-am zis a nu stiu cata oara...
In fond, TM se vrea un oras cosmopolit.
(13 mai 2006)
**
Asadar, in TM se cumpara cel mai mult:
- Gazeta Sporturilor si ProSport (aceleasi despre care galeria lui Poli urla ca nu le mai cumpara)
- Libertatea (asta e o chestie pe care n-am inteles-o nici in Bucuresti)
- Renasterea Banateana, ziar local (pentru 'traditie' si pentru anunturile de deces cu poza - un alt tip de orgoliu/ipocrizie care pe mine ma depaseste)
- Formula AS - eh...
- cateva revistute de gatit (gen Bucataria pentru toti, de exemplu)
- Agenda (din spirit de conservatorism)
Daca ma gandesc bine, uitandu-ma la lista asta, e la fel ca in toata Romania. Toti romanii sunt interesati de sport (de fotbal, adica), stiri de senzatie scrise in cat mai putine cuvinte, leacuri babesti si papica. Ideea e ca aici era vorba ca e altfel. Ei bine, din punctul asta de vedere, nu e.
(17 mai 2006)
**
Mi s-a facut dor de niste pantaloni subtiri, clasici, cu buzunare. Imi place la nebunie sa am buzunare la pantaloni si sa imi infund mainile in ele cand ma plimb. Imi da o senzatie de libertate, de mare libertate, nu stiu de ce.
(13 iunie 2006)
**
Cred ca in SM eram acasa, desi nu mi-am dat seama atunci. In Bucuresti a fost un alt fel de acasa, cel putin pentru o vreme. Iar acum, aici, ma simt ca un observator al vietii mele. E ca si cum as privi la ce fac, la ce mi se intampla, sunt un simplu privitor. Parca m-as fi retras undeva si urmaresc o poveste, un film... dar ma vad pe mine. Fara sa ma implic, nu mai mult decat atunci cand te identifici cu un personaj, fara sa simt prea multe. Nu stiu de ce am senzatia asta stranie... (19 iunie 2006)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu