Echilibrări

Luciditate.
Un pas înapoi.
Întotdeauna, prima cafea se duce mai repede.
Cred că o să încep Secolul luminilor (Carpentier).
Tot mai multe pretinse dezbateri dreapta vs stânga, în fapt, degete îndreptate acuzator spre ceilalţi şi pumni bătuţi în piept - noi suntem cei care deţinem adevărul absolut, voi v-aţi dovedit nefolositori, noi suntem salvarea etc. etc. etc. În realitate, le scapă esenţa şi unora, şi altora. Nu sunt dezbateri de idei, nici de ideologii, doar încercări de a se căţăra unii deasupra altora.
Uneori, lumea se comprimă, alteori se dilată. Probabil că respiră.
Iubirea înseamnă inclusiv să scapi de balast, să zâmbeşti chipului din oglindă (mai ales dacă nu e al tău), să cumperi crizanteme şi să le pui în vază, să te bucuri că şi mâine e o zi.
Mi-e dor de munte. Toamna.
Sunetul e mai puternic decât imaginea. Am mai spus, ştiu.
Azi sunt o zi de luni. Sau o incertitudine. Sau un strugure cu sâmburi (imperfecţi).

Aş vrea o muzică mai veselă azi. Pentru echilibru.